14 mai 1981: Primul zbor al unui cosmonaut român, Dumitru Prunariu, în spațiul cosmic, cu nava Soiuz-40

Se împlinesc 41 de ani de la istoricul zbor în spațiu al lui Dumitru Prunariu. Generalul în rezervă este singurul român care a înregistrat o astfel de performanță. În 1981, Prunariu a participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului Intercosmos prin care URSS își ajuta aliații să facă acest zbor istoric. Românul a petrecut în spațiu aproape 8 zile.

Nava Soiuz-40 a fost lansată pe 14 mai 1981, la 20 și 17 minute, ora Bucureștiului, de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

Echipajul era format din comandant Leonid Ivanovici Popov, un cosmonaut sovietic de origine ucraineană și Dumitru Prunariu, cosmonaut-cercetător.

Pentru acel zbor, românul s-a antrenat nu mai puțin de 4 ani. El mărturisește că s-ar întoarce oricând în spațiu ca să poată vedea de acolo Pământul.

Dumitru Prunariu a stat în Cosmos șapte zile, 20 de ore și 42 de minute cu misiunea de a realiza 22 de experimente științifice.

Zborul Soiuz 40 a decurs atât de bine, încât poate fi rezumat într-o frază: a fost o misiune a unui ecosistem de zbor verificat și fiabil, cu cosmonauți experimentați și foarte bine instruiți, ecosistem care însă își atinsese limita din punct de vedere tehnologic. Era o tehnologie electromecanică concepută în anii 1960.

Pe 22 mai 1981, la ora 16,56, ora Bucureștiului, capsula cu echipajul sovieto-român a aterizat fără probleme în stepa Kazahstanului.

Aterizarea a pricinuit și cel mai tensionat moment al zborului. Parașuta capsulei, uriașă cât 10 apartamente mari, a întârziat deschiderea cu 4 secunde, care puteau face diferența dintre succes și catastrofă.

Pentru că nu exista precedent, România a inventat pentru Dumitru Prunariu un post în cadrul Ministerului Apărării: inspector șef pentru Activități Aerospațiale.

Medaliile și faima nu l-au scutit de probleme cât se poate de omenești: să predea Ministerului covoarele pe care le avea pe inventar și pe care le folosise în casa din Orășelul stelar sau să își găsească un apartament în București în care să-și crească cei doi băieți.

Fidel formației de inginer, a primit permisiunea să colaboreze cu oamenii de știință civili.

O parte dintre aceștia vor emigra însă pentru a se realiza profesional în alte țări. România avea nevoie de colaborare internațională în domeniu.

Agenția Spațială Europeană, înființată în 1980 cu sediul la Paris, era încă o șintă îndepărtată. Așa că în 1985, Prunariu adera ca membru fondator la Asociația Exploratorilor Spațiali, formată pe atunci din cosmonauți sovietici și din statele Intercosmos. Visul său era însă crearea unei Agenții Spațiale Române. A fost primul demers pe care l-a făcut imediat după Revoluție.

Agenția Spațială Română, ROSA, este totuși înființată în 1991. Este atașată Ministerului Educației și Cercetării și se finanțează din surse extrabugetare.

Prin toate aceste organizații, Dumitru Prunariu a ajutat România să se înscrie în cadrul Agenției Spațiale Europene, ESA, singurul organism prin care avem o șansă de a fi prezenți din nou în explorarea cosmică.

După Revoluție a primit Steaua României în grad de mare ofițer.

Anul trecut, Televiziunea Română, a refăcut traseul navei Soiuz-40 aici

Sursa stiri.tvr.ro