20 mai 1988 – moartea Anei Aslan…poate interesează pe cineva…

În anii 70, era coadă la marginea Bucureștiului. Veneau străini de top, zburând la business class, în cel mai mare secret pe Otopeni. Cam cum dau maneliștii fuga azi prin Dubai sau escrocii din politica românească să joace table la Monte Carlo și să își comande mici cu avionul privat de la Cocoșatul.

Oare cine erau și ce căutau acei misterioși străini, pe la marginea Bucureștiului? Se spune că ei căutau tinerețea veșnică. A fost și un basm popular, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte care s-a terminat prost.

Cineva însă a încercat să îl transpună în realitate. Temerara se nume Ana Aslan, era din Brăila și visa să fie pilot. Viața a împins-o în anii 20 ai perioadei interbelice să se dedice medicinei. A fost marcată de suferințele bătrânilor, de degradarea corpului uman. A dorit să caute un remediu și l-a găsit în procaină, un anestezic folosit inițial în stomatologie. Nu numai că procaina alina durerile, dar avea și proprietăți regenerative.

Ana Aslan a dorit să lucreze pentru a-i îngriji pe bătrâni. A înființat Geriatria românească. Gerovitalul a devenit un produs de top românesc. De asta se tamponau avioanele pe Otopeni când apăreau persoane ca Josip Broz Tito, Aristotel Onassis, Indira Gandhi, Moammer Gaddafi, Sadam Hussein, Omar Șarif, Liz Taylor, Anita Akberg, Sofia Loren, Moammer Rheza Pahlevi.

Cartea de onoare de la Institutul Ana Aslan valorează azi de zece ori greutatea ei în aur.

Institutul Anei Aslan a adus valută României cât jumătate din coloșii industriei comuniste românești la un loc.

Ana Aslan a ajuns să fie izolată de regimul comunist fiindcă a dispus fără voie de la „tovarășii” să facă o secție unde îngrijea gratuit bătrâni fără posibilități.

Totuși, nimeni nu a avut curaj să meargă cu nebunia până la capăt, Niciun judecător nu a putut da curs nebuniei Ceaușeascăi, eclipsată de Ana Aslan, deși Ceaușeasca era clienta numărul 1 al Institutului de Geriatrie.

După 1989, geamantane cu Gerovital plecau peste graniță. Nimeni nu mai știe cine a pus mâna pe brevetul Gerovitalului,

A fost un produs exclusivist al României. Ana Aslan, dacă se năștea și trăia în Occident, ar fi avut câte o vilă în fiecare stațiune de lux a lumii.. Ar fi avut avioane personale. În România, era criticată că avea o mașină neagră, o Dacia 1310 pentru elta comunistă și un șofer la dispoziția sa. Era criticată că își respecta cu sfințenie obiceiul de a mânca la timp. Și mai avea obiceiul să se consulte cu o clarvăzătoare în fața marilor decizii.

Un singur lucru și-a dorit singura româncă din lume al cărei nume se auzea peste tot, sinonim cu miracolul: să aibă trei preoți ortodocși la înmormântare. Evident, Ceaușeștii nu i-au respectat dorința.

Era 20 mai 1988. Într-o rezervă a Spitalului Elias din București, Ana Aslan pleca în eternitate.

În 22 decembrie 1989, România își lua adio de la regimul Ceaușescu.

Totuși, în democrație, Institutul Ana Aslan a rămas o umbră a ceea ce fusese. În acest timp, când vin străinii prin România, primul lucru pe care îl caută este Gerovitalul. Spun că mamele, soacrele, mătușile lor îl foloseau cândva, iar acum, la vârsta a treia este un cadou care încă ia fața marilor parfumuri și cosmetice occidentale…

Sursa presadeazi.ro