Povestea drumului este una impresionantă. Pentru a putea fi realizați cei 91 de kilometri de drum, au fost alocate trei milioane de tone de rocă. Muncitorii au realizat 830 de lucrări transversale şi 290.000 de metri cubi de zidărie. Pentru realizarea tunelului cunoscut sub numele de Capra – Bâlea – cel mai lung din România, cu o  lungime de 887 m – au fost escavați peste 41.000 metri cubi de rocă.

La construirea lui au fost folosiți tinerii înrolați obligatoriu în armată la 18 ani, constructorii civili și militarii, țăranii și intelectualii. Mulți dintre ei erau aduși din închisorile comuniste.

Sunt și povești triste, dar adevărate, confirmate de-a lungul celor aproape cinci decenii. O mare parte dintre cei care au muncit la drumul dintre nori au murit în prăpăstiile adânci. Astăzi, Transfăgărășanul este unul dintre cele mai vizitate drumuri din România, fiind considerat și unul dintre cele mai spectaculoase drumuri montane din Europa.

O altă poveste scoate în evidență un călugăr pe nume Nectarie. Se spune că după construirea Transfăgărăşanului acesta a urcat cu mașina, un Trabant, până la Capra. Acolo ar fi surprins de o avalanșă.

Drumul a fost construit la inițiativa sa, între 1970 și 1974. El a gândit Transfăgărășanul ca un drum strategic, folosit de militari. Până la construcția marelui drum,  Munții Făgăraș nu puteau fi trecuți. În acea zonă nu putea fi folosit nici măcar calul.