Alegătorii sunt chemați duminică să voteze pentru un nou Bundestag, camera inferioară a parlamentului Germaniei, un scrutin în care Angela Merkel, care a ocupat funcția de cancelar timp de 16 ani, nu mai candidează la realegere.

De altfel, acesta este primul scrutin de la înființarea în 1949 a Republicii Federale Germania când un cancelar în funcție nu mai candidează. Iar acest lucru coincide cu o altă premieră: pentru prima oară în 72 de ani niciun partid nu depășește 30% în sondajele de opinie.

Media sondajelor indica pe 24 septembrie o intenție de vot de 25% pentru Partidul Social Democrat (SPD), condus de vice-cancelarul și ministrul de finanțe Olaf Scholz. Pe locul secund cu 21,8% se clasează Uniunea Creștin Democrată (CDU) și aliata sa din Bavaria, Uniunea Creștin Socială (CSU), condusă de Armin Laschet, care i-a succedat lui Merkel în fruntea CDU și care este șef al guvernului celui mai populat land al Germaniei, Rhenania de Nord Westfalia. Verzii (Grune) urmează cu 15,7%, conduși de Annalena Baerbock.

Alte trei partide Liber Democrații (FDP) cu 11,2%, Alianța pentru Germania (AfD) cu 11% și Stânga (Linke) cu 6,5% trec de pragul de 5% potrivit mediei sondajelor.

Angela Merkel a condus după alegerile din 2017 un guvern de “Mare Coaliție”, un termen care se referă la alianța la guvernare a celor două mare partide care au condus Germania în cei 72 de ani de existență ai Republicii Federale.

Numai că aceste termen și-a pierdut mult din semnificație. În 1966 – 1969 când s-a format primul astfel de executiv, în parlament erau doar CDU/CSU, SPD și FDP iar cele două mari partide întruneau votul a 90% dintre alegători. A urmat perioada 1969 – 1998 în care FDP a înclinat balanța puterii mai întâi în favoarea SPD (1969 – 1982), iar apoi în favoarea CDU/CSU (1982 – 1998).

Din 1998 cele două mari partide au intrat într-un declin de care au profitat Verzii, Stânga și mai nou AfD, etichetat de unii de partid de extrema dreaptă și de aceea nefrecventabil din punctul de vedere al celorlalte cinci partide.

Aceasta a făcut ca după trei din ultimele patru scrutine să fie necesară formarea unei coaliții CDU/SPD condusă de Angela Merkel, care a banalizat o alianță ce s-a transformat din excepție în regulă.

Sondajele arată că doar alianța CDU/CSU – SPD este singura din două partide care ar întruni majoritatea în Bundestag, la limită. În caz că nici această alianță nu va întruni majoritatea după 26 septembrie, atunci va trebui formată o coaliție de guvernare de trei partide, o altă premieră la nivel federal, dar care există deja la nivel de land.

Scholz este dat de sondaje drept preferatul alegătorilor pentru funcția de cancelar, cu mult înaintea lui Laschet. Candidatul CDU, pe lângă totala lipsă de charismă mai suferă și din cauza comparației cu predecesoarea lui care-l acompaniază uneori în campania electorală și care pare mai degrabă un lucru nefolositor pentru candidatul CDU la funcția de cancelar.

Bundestag-ul este format din 598 de deputați, jumătate aleși prin vot majoritar uninominal în circumscripții și jumătate prin vot proporțional de listă la nivelul landului. Pe ansamblu reprezentarea este proporțională, fiind dată de totalul pe țară la votul de listă (Zweitstimme – votul al doilea).

Condiția de intrare în parlament este întrunirea a minimum 5% din voturi pe țară sau minimum trei mandate directe la votul uninominal. Aceasta din urmă condiție a fost întrunită o singură dată de Partidul Socialismului Democratic (foștii comuniști din Germania de est, predecesorii Linke) care în 1994 nu a depășit 5%, dar a avut patru mandate directe și a primit reprezentare în Bundestag la nivelul votului de listă pe țară, cae a fost 4,4%.

Numărul de 598 de mandate este un minim, la care se pot adăuga mandate suplimentare (Uberhangsmandaten) dacă structura votului pe țară nu este reprezentată de acest minim. Bundestagul ales în 2017 a avut 709 deputați (111 mandate suplimentare) – cea mai numeroasă cameră aleasă prin vot democratic din lume.

Sursa: G4Media