BREAKING NEWS
  • 1:35 » Desecretizarea informațiilor despre vaccinul Pfizer-BioNTech ar putea dura până la 55 de ani
  • 1:17 » Cercetătorii au dezvoltat medicamentul pentru diabetul de tip 1, care ar putea înlocui injecţia
  • 0:49 » Franța și Italia au semnat un tratat bilateral de cooperare aprofundată
  • 0:36 » Românii care vin din ţări din sudul Africii, carantinaţi 14 zile
  • 0:12 » România a semnat Acordul de împrumut cu Comisia Europeană pentru prima tranşă de 15 miliarde de euro din PNRR
Daca ti-a placut, distribuie acum!

Analfabetismul funcțional din România depășește 50% și aceasta nu este cea mai mare problemă a sistemului educațional din România – cercetătorul Dacian Dolean

Aceste procente atât de frecvent vehiculate în spațiul public nu descriu corect situația reală din România. Atunci când este selectat eșantionul reprezentativ pentru populația școlară din România pentru a participa la testarea PISA, elevii participanți sunt selectați dintre elevii de 15 ani care sunt înscriși la școală în acel an școlar. Realitatea este că unii elevi au abandonat școala până la acea vârstă (și nu vor fi cuprinși în această selecție). Rata abandonului școlar din România este de aproximativ 15% (mult peste media de aproximativ 10% a UE) și este plauzibil să credem că mulți dintre acești elevi abandonează școala înaintea vârstei de 15 ani.

Elevii care abandonează școala au un nivel al alfabetizării foarte scăzut. De exemplu, în studiul longitudinal în care urmărim de 8 ani nivelul de alfabetizare al unui eșantion de câteva sute de elevi din România, elevii care au abandonat școala au avut performanțe foarte slabe la testele de citire care au fost administrate anterior abandonului. Unii dintre acești elevi nu erau în stare să citească un cuvânt monosilabic după 6 ani de școlarizare, iar dintre cei care puteau să decodeze automatizat o listă de cuvinte, foarte puțini au reușit să răspundă corect la întrebări simple legate de conținutul textului.

Dacă presupunem că majoritatea elevilor care abandonează școala o fac înaintea vârstei de 15 ani și înainte de a atinge un nivel de alfabetizare funcțională, iar procentul de 40-45% de elevi identificați de PISA ca fiind analfabeți funcționali este reprezentativ pentru aproximativ 85% din copiii de 15 ani din România (acei elevi care nu au abandonat școala până la acea vârstă), atunci nivelul analfabetismului funcțional depășește 50%.

Cu toate că aceste cifre sunt dramatice, rata uriașă a analfabetismului funcțional nu este cea mai mare problemă cu care se confruntă sistemul educațional din România. Problema cea mai mare o reprezintă lipsa perspectivei de ameliorare a situației. Am să descriu mai jos trei probleme cu care ne confruntăm și am să sugerez câteva soluții pentru ameliorarea acestora.

  1. Calitatea slabă a evaluărilor (mai ales a celor inițiale și a celor formative)

Înainte ca testele PISA să măsoare și să conceptualizeze acest fenomen, noi credeam că sistemul educațional din România este extraordinar de bun (din cauză că aveam echipe extraordinare de elevi olimpici care, pregătiți de câțiva profesori excepționali, obțineau medalii la olimpiadele internaționale). Evident că aceste performanțe sunt absolut remarcabile. Dar cât de reprezentative sunt ele pentru sistemul de învățământ din România? În continuare mulți cred că olimpicii sunt cei care definesc performanța sistemului nostru de educație (și folosesc aceste performanțe să ”dovedească” tuturor cât de deștepți sunt românii), în loc să înțeleagă faptul că temperatura sistemului educațional dintr-o țară este luată testând un eșantion reprezentativ la nivel național (și nu doar câțiva elevi cu calități remarcabile, pregătiți de profesori excepționali și susținuți de părinți implicați).

Ce încă nu este foarte clar în România este că avem nevoie în primul rând de evaluări normative (care să compare performanța elevilor la un test cu performanța altor elevi din țară). Aceste evaluări normative i-ar ajuta pe profesorii elevilor din medii defavorizate să înțeleagă gravitatea situației, iar pe decidenți să aloce resurse suplimentare acolo unde este nevoie mai mare, bazându-se pe date validate științific. În al doilea rând, avem nevoie ca aceste evaluări să fie administrate la începutul anului școlar (sub forma de evaluări inițiale), la mijlocul anului școlar (cu scop formativ) și la finalul anului școlar (sub forma de evaluări sumative). În felul acesta s-ar putea măsura progresul în fiecare clasă/școală și s-ar evalua eficiența activităților desfășurate la clasă.

Unii ar zice că Evaluările Naționale răspund nevoilor de evaluare corectă a elevilor, dar nu este adevărat. Ele nu sunt normative, se administrează prea rar (o dată la doi ani, la final de an), mulți elevi ating plafonul, au o valoare formativă scăzută, iar proprietățile psihometrice ale acestora sunt învăluite în mister. În plus, multe cadre didactice le consideră inutile. Deci prima problemă este calitatea slabă a evaluării din sistemul educațional din România. Dacă nu știi care e problema, e greu să găsești o rezolvare. Dacă nu știi foarte bine care este ritmul adecvat în care elevii trebuie să progreseze, nu ai cum să știi cât de eficient este programul educativ pe care îl implementezi.

Soluția la această situație este dezvoltarea de evaluări standardizate normative (corelate cu PISA) și conținuturi / activități care să fie strâns legate de aceste evaluări. Evaluările ar fi bine să fie administrate de cel puțin 3 ori pe an, computerizat (la începutul, la mijlocul și la finalul anului școlar), într-un interval de timp de 2-3 săptămâni care să ofere profesorilor flexibilitate în gestionarea acestora. Astfel, aceste evaluări pot fi folosite și cu scop formativ. O ședință de evaluare ar dura 30-40 de minute, dar ar putea oferi pe loc feedback util referitor la nivelul la care este elevul, și sugestii de ameliorare, corelate cu competențele care sunt testate.

Această practică este răspândită în multe sisteme educaționale performante, dar necunoscută publicului din România. Prima dată când am predat într-o școală din SUA (în 2001) am fost surprins să constat frecvența evaluărilor școlare standardizate și le-am privit cu o anumită reticență. Ulterior am început să le apreciez utilitatea, iar o dată ce am început să înțeleg metodologia din spatele dezvoltării acestora, mi-am dat seama că dacă aceste evaluări sunt construite corect, ele au un rol absolut esențial în orice proces educațional.

Citește continuarea articolului pe Edupedu


Daca ti-a placut, distribuie acum!
Alte articole care te-ar putea interesa...
LEAVE A COMMENT

×

Dă-ne un like pe Facebook

Facebook
error: Continutul este protejat!
Închide
Închide