Anastasia Staicu s-a născut în Kazahstan și a copilărit la Moscova, în timpul fostei Uniuni Sovietice, pe când Rusia și Ucraina erau o singură țară. De aceea pentru ea, războiul este între frați, între aceleași granițe, între ai ei, și de o parte, și de cealaltă. Anastasia Staicu a sosit în România acum peste 20 de ani, dar rădăcinile i-au rămas la fel de puternice. De aceea, războiul pentru ea a devenit personal, iar ideea de a sta deoparte imposibil de acceptat.

Când a izbucnit conflictul din Ucraina, Anastasia Staicu era deja la graniță, așa a fost să fie. Urmărea presa din Rusia, urmărea ce se întâmpla în Ucraina, și astfel și-a dat seama că zvonurile despre un atac iminent sunt reale. A plecat atunci la Siret să pregătească evacuarea angajaților unei firme din Kiev, fără să-și imagineze atunci, la început, că îi vor trece prin față, că-i vor asculta vorbele zeci de mii de refugiați. Iar că viața i se va schimba cu totul într-o singură lună.

De-a lungul anilor, Anastasia Staicu a încercat să construiască frumosul. A deschis Seneca Anticafe, un spațiu de cultură, de lucru și relaxare, de împărtășire de idei, a pus bazele unei edituri de carte, iar apoi, când a izbucnit pandemia, a creat prin Asociația SNK programe de ajutorare a persoanelor vârstnice. Prin „Bunicii noștri” a ajuns la 1200 de bunici din martie 2020 și până în prezent, construind o întreagă rețea națională de voluntari.

sursa: life.ro