În ultima perioadă am început să fiu din ce în ce mai atrasă de filmele inspirate din realitate. În ceea ce privește cititul, categoria non-ficțiune era de mult la preferate, însă atunci când venea vorba de cinematografie, alegeam filmele pline de mister sau comediile.

În zilele noastre, putem să ne alegem modul în care dorim să trăim. Acest lucru nu ar trebui să deranjeze pe nimeni și să nu fii judecat pentru felul în care decizi să faci lucrurile. „Castelul de sticlă” prezintă viața unei familii nomande, care își trăiește viața după bunul ei plac, dormind sub cerul liber sau în diverse case dărăpănate. Rex și Rose Mary Walls sunt doi părinți care își cresc copiii în libertate, fără disciplină sau obligații.

O viață diferită, care pentru mulți nu însemnă decât neglijență și lipsă de maturitate.

Scenariul filmului debutează exact așa cum eroina noastră a decis să își înceapă povestea scrisă în memorii. O fetiță de doar trei anișori este lăsată de mama ei să își prepare singură mâncarea la aragaz, însă un eveniment nefericit are loc. Micuța Jeannette suferă o arsură destul de gravă și ajunge la spital.

„Castelul de sticlă” ne prezintă zbuciumul interior al unei femei ajunsă la maturitate, care se luptă cu amintirile copilăriei. De la început ne sunt prezentate aceste contradicții care îmbracă povestea frumoasei Jeannette. În copilărie își diviniza tatăl și credea că într-o bună zi, părintele ei va construi acel castel de sticlă la al cărui proiect lucrează seară de seară.