Ce este de fapt „blestemul lui Tutankhamon”. Explicația pentru morțile misterioase ale celor care au intrat în mormântul faraonului!

Zvonurile despre „blestemul lui Tutankhamon” au persistat de când arheologul Howard Carter a găsit mormântul faraonului, în 1922. Moartea lordului Carnarvon și a altor persoane asociate cu săpăturile au perpetuat speculațiile. Experții s-au întrebat de atunci care ar putea fi explicația bizarelor decese, iar acum cred că au găsit răspunsul, relatează Business Insider. În 1922, arheologul britanic Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, ascuns în Valea Regilor de lângă Luxor, Egipt, iar comorile sale sunt încă considerate una dintre cele mai mari descoperiri ale arheologiei. Dar gloria și faima lui Carter au avut un preț: în ziua în care Carter a deschis mormântul, un șarpe i-a ucis canarul. Unii membri egipteni ai echipei sale au crezut că este un „avertisment din partea spiritului regelui, împotriva încălcării intimității mormântului său”, a relatat New York Times. Zvonurile despre un blestem al mumiei, pe care Carter îl dezlănțuise, s-au amplificat când oamenii asociați cu săpăturile au început să moară. Dar oamenii de știință au început să se întrebe dacă nu cumva există un motiv mult mai simplu pentru acele decese. Prima moarte atribuită blestemului În aprilie 1923, George Herbert, al 5-lea, conte de Carnarvon, zăcea cu febră și tuse într-un spital din Cairo. Legenda spune că atunci când a murit, pe 5 aprilie, luminile din oraș s-au stins. Întors la casa lui din Hampshire, Anglia, câinele lordului Carnarvon, Susie, a murit la câteva ore după stăpânul său. Oficial, cauza morții a fost pneumonia, agravată de o mușcătură de insectă infectată. Dar pentru că fusese prezent la deschiderea mormântului lui Tutankhamon, cu câteva luni înainte, zvonurile despre un blestem al faraonului au început să circule. S-au amplificat după ce finanțatorul american George Jay Gould a murit în mai 1923 tot de pneumonie, la câteva luni după ce a vizitat mormântul conform JSTOR. Și Philip Livingston Poe, o rudă cu Edgar Allen Poe, a făcut pneumonie la câteva luni după ce a vizitat mormântul, în 1923. Boala lui a fost legată de „Blestemul mumiei”, deși a mai trăit 47 de ani. Când Richard Bethell, secretarul lui Howard Carter, a murit în 1929, diferite relatări au spus că el a fost fie a noua, fie a zecea, fie a treisprezecea persoană asociată cu săpăturile care a murit. În total, numărul deceselor pe care ziarele le-au atribuit „blestemului mumiei” a variat de la nouă la peste 20 – dacă sunt incluse și rudele celor care au participat la săpături. Este vorba despre oameni care au muncit în accidente rutiere, atacuri armate, un incendiu și sinucideri. Unii dintre ei nu au fost niciodată la mormânt, ci erau rude cu cei care făcuseră acest lucru. Blestemul sau ciupercile? De-a lungul timpului, mulți oameni de știință s-au întrebat dacă în mormântul lui Tutankhamon nu cumva pândește ceva mortal: nu blestemul, ci fungii. Doi medici au publicat o scrisoare în The Lancet în 2003 în care afirmă că aspergillus, un mucegai obișnuit, ar putea fi sursa bolii Lordului Carnarvon. Aspergiloza poate provoca tuse și dificultăți de respirație, sau chiar simptome mai grave pentru cei care au un sistem imunitar slăbit. Lordul Carnarvon a început să viziteze Egiptul după ce un accident rutier grav i-a deteriorat plămânii, ceea ce l-ar fi făcut deosebit de susceptibil la mucegai. Într-un alt studiu, din 2013, cercetătorii de la Universitatea Harvard au analizat pete maronii găsite pe pereții mormântului lui Tutankhamon, care erau prezente atunci când Carter a desigilat pentru prima dată mormântul. Microbiologii au vrut să stabilească dacă ciupercile sau alți microbi sunt responsabili pentru pete și prezintă un risc pentru sănătatea vizitatorilor. Deși analiza a găsit dovezi ale comunităților fungice și bacteriilor, acestea nu mai erau active și nu reprezentau nicio amenințare pentru vizitatori. Este imposibil de spus dacă aspergillus sau orice alte ciuperci au contribuit la moartea lordului Carnarvon sau a lui Gould. Astăzi, arheologii poartă mănuși, măști și uneori costume de protecție pentru a se proteja de mucegai și ciuperci. O explicație și mai simplă Poate cea mai banală explicație a „blestemului” vine de la Frank McClanahan, un medic care l-a tratat pe Lord Carnarvon în timpul bolii sale. Decesele sunt puține, comparativ cu numărul mare de oameni care au vizitat mormântul faraonului. „Acolo erau arheologi care veneau și plecau tot timpul, din toate părțile lumii”, a spus el într-un interviu din 1972. „Dacă te uiți la orice mare muuțime de oameni și o verifici mai târziu, o să găsești un anumit procent de decese în rândul lor”, spune el.

SURSA: Digi24