Dacă te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în depozitul unui magazin, să știi că e o întreagă muncă acolo, iar de câțiva ani se fac și în România eforturi importante pentru a evita sau a reduce risipa alimentară din lanțul de consum, scrie Iulia Andreea Sîrb, marketing coordinator – Banca Pentru Alimente Cluj. 

Dar hai să urmărim mai îndeaproape toată situația.

Fie că vorbim de un lanț de supermarketuri sau de aprozarul de lângă blocul tău, agenții economici din retail își plănuiesc stocul de produse cu multă atenție în așa fel încât să nu existe pierderi și să nu rămână fără produse pentru clienții lor.

Dar câteodată acest lucru poate fi o muncă greu de estimat și alimentele ajung să se piardă. Fie au apărut schimbări în comportamentul consumatorului, fie agentul economic este la început de drum și nu are experiență în cantitatea potrivită a stocului.

Ce înseamnă asta în termeni de costuri și mai ales impact asupra mediului?

Sunt multe situații în care produse se pot pierde și nu ajung în mâna consumatorului. De exemplu, se poate întâmpla ca:

• Alimentele să nu fie vândute la rafturi fiindcă stocul prezis pe perioada respectivă e prea mare în comparație cu cererea de pe piață. Aici pot intra și produsele tematice introduse în anumite perioade ale anului (Crăciun, Paști, Sfântul Valentin, etc.).
• Alimentele nu ajungă în magazine din diferite motive cum ar fi o schimbare de branding a anumitor produse, un aspect neacceptat a fructelor și legumelor sau produsele mai au doar o lună termen de valabilitate.

În România, 89 de milioane de tone de alimente ajung anual la gunoi, ocupând astfel locul 9 în Europa la risipa alimentară, timp în care 60% din familiile din mediul rural nu-și pot asigura hrana zilnică.

În prezența acestor statistici, e firesc să ne punem întrebarea: Ce soluții operaționale au agenții economici atât pentru a diminua propria risipă, cât și pentru a da o destinație alimentelor bune de consum dar care rămân în afara stocurilor?

Ce spune legislația

În România, ne bucurăm să avem adoptată Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, ce prevede o serie de obligații pentru agenții economici din domeniul alimentar.

Acești operatori pot să întreprindă măsuri de prevenire și a reduce risipa alimentară, printre care se numără:

• Responsabilizare pentru diminuarea risipei alimentare pe lanțul agroalimentar, începând cu producția, procesarea, depozitare, distribuția și comercializarea alimentelor;
• Vânzarea cu preț redus a produselor aflate aproape de expirare;
• Transferul alimentelor prin donație, pentru consumul uman, dar aflate aproape de expirarea datei durabilității minimale, către operatorii receptori;
• Direcționarea produselor agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal prin transformarea în compost;
• Direcționarea produselor agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal în vederea valorificarii lor prin transformare în biogaz.

Agenții economici au așadar mai multe variante pentru a evita risipa. Depinde de ei ce soluții sunt mai potrivite pentru activitatea și procesele lor.

Posibile soluții. Băncile pentru alimente

Adoptarea Legii 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare a fost un punct de cotitură. Asta înseamnă că magazinele și producătorii locali au un cadru legal adecvat și complet prin care pot dona produsele în surplus către alte entități care se pot ocupa cu distribuția acestor donații (aceste entități se numesc operatori receptori).

Operatorii receptori sunt operatorii din sectorul agroalimentar care desfășoară activități înregistrate și autorizate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, ce răspund de respectarea legislației din domeniul igienei alimentelor după prelucrarea acestora de la donatori, alimente ce sunt destinate a fi furnizate numai consumului final. Lista completă a operatorilor receptori autorizați de MADR o puteți găsi aici.

Băncile pentru alimente sunt unele dintre cele mai bune exemple ai acestor operatori receptori deoarece au condiții potrivite de transportare, depozite autorizate și pot absorbi și redistribui toate alimentele în surplus din regiune. E important de menționat că băncile pentru alimente au apărut în România tot datorită Legii risipei alimentare.

Ca operatori receptori, băncile pentru alimente din România:

– preiau produse de la agenții economici;

– distribuie aceste alimente organizațiilor non-guvernamentale ce au în grijă persoane defavorizate;

– lucrează ca un rol de intermediar între producătorii care au surplus alimentar și organizațiile care au nevoie de hrană, făcând munca și transferul de produse mai ușoare.

Prima bancă pentru alimente din România a fost înființată în 2016 la București de către Gabriel Sescu. În prezent sunt în total 9 bănci regionale (București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Roman și Timișoara) ce reușesc să acopere toate județele din țară. Băncile au format rețeaua băncilor pentru alimente din România, ce este monitorizată și raportată la Federația Europeană a Băncilor pentru Alimente (FEBA).

Ce e foarte încurajator este că mulți agenți economici au optat pentru colaborarea cu o bancă pentru alimente cu scopul de a reduce risipa alimentară. Lidl România a fost de la început sponsorul principal al băncilor pentru alimente (atât financiar cât și ca donator de produse), urmat de Metro România. Pe parcurs, s-au alăturat și alte supermarketuri ca Penny sau Kaufland, restaurante precum KFC sau magazine locale. De la înființare, rețeaua băncilor a reușit să salveze în total 8.058.000 tone de mâncare iar în anul 2021, să hrănească 137.000 de români aflați în pragul sărăciei prin colaborarea cu cele 518 organizații beneficiare.

Sursa Andreea Sîrb