Copiii care sunt lăsați să umble mai departe de casă vor deveni adulți care se pot orienta mult mai ușor în spațiu și să afle mai ușor pe unde să ajungă la destinație, comparativ cu cei care sunt ținuți mai mult sub control de către părinți, potrivit unor cercetări prezentate de The Conversation.com.

Autoarea studiului notează în articolul citat că distanța de acasă pe care copiii o parcurg ca să se plimbe și să se joace a scăzut semnificativ în ultimii 50 de ani. Acest lucru se datorează în mare parte preocupării părinților cu privire la siguranța celor mici, în special în orașe. Pandemia COVID-19 a restricționat și mai mult activitatea independentă a copiilor.

Pentru realizarea studiului, publicat anul trecut, studenți de la o universitate americană au primit o serie de chestionare despre drumurile parcurse în copilărie, stilurile actuale de petrecere a timpului departe de casă și cât de anxioși se simt când merg în medii noi. Participanții au raportat cât de des au plecat mai departe de casă, singuri sau cu prietenii, când avea vârsta cuprinsă între 6 și 15 ani.

• O constatare-cheie: Persoanele care au spus că au avut voie să meargă singure departe de casă, în copilărie, au devenit adulți încrezători și sunt mai puțin îngrijorați în timp ce călătoresc.

Au existat diferențe între fete și băieți. Băieții din diferite culturi cresc, de obicei, având mai multă experiență în această privință decât fetele, potrivit articolului citat. Lor li se permite să se îndepărteze de vecinătatea caselor lor – indiferent dacă fac treburi sau se joacă cu prietenii. La fel, bărbații din studiu au raportat că li s-a permis să meargă mai des afară și să călătorească singuri pe distanțe mai îndepărtate când erau copii.

• Pentru context, autoarea notează că există diverse tipuri de orientare în spațiu. Unii oameni acordă o atenție deosebită reperelor, cum ar fi indicatoarele de oprire sau clădirile. Acestea se numesc informații despre traseu. Alții preferă să se ajute de punctele cardinale – cum ar fi nordul și sudul – sau puncte de referință globale, precum Soarele ca element ajutător. Acestea sunt exemple de informații de orientare. Cei mai mulți oameni folosesc o combinație a acestor informații, însă unii preferă un anume tip.
• Persoanele care se bazează în principal pe o strategie de rută sunt mai lenți și mai puțin eficienți. Cei care se abat mai greu de la rutele lor obișnuite se pot simți mai neliniștiți sau mai temători când sunt pierduți.

Sursa: Edupedu.ro