BREAKING NEWS
  • 9:50 » DE-A PLÂNSU’ CU INDUSTRIA DE APĂRARE
  • 9:41 » Magazinul tau de accesorii! www.petmo.ro
  • 22:03 » Vasile Alecsandri, revoluţionarul care a adus din exil Unirea Principatelor. De ce a refuzat poetul tronul Moldovei
  • 21:48 » Efectele fenomenelor meteo extreme: acoperişuri smulse şi copaci doborâţi. Un arbore a căzut peste doi copii / Trafic feroviar afectat
  • 21:29 » Siturile arheologice din România, acoperite de gunoaie de grajd. Tezaurul roman descoperit între blocuri, la Galați
  • 20:02 » Bogdan Aurescu, despre românul ucis pe petrolierului „Mercer Street”: Ancheta în desfăşurare va contribui, în cel mai scurt timp, la determinarea cauzelor acestui tragic incident violent
  • 19:58 » Arabia Saudită: Medicii au reuşit să separe un bebeluş yemenit de un „geamăn-parazit”

Cum a renăscut Porolissum, cel mai nordic punct de apărare al Daciei Romane. Locul unde încă mai poți gusta din mâncarea romanilor

Cine vine în județul Sălaj nu trebuie să rateze Complexul Arheologic Porolissum. Este unul dintre cele mai bine păstrate situri arheologice din România. Castrul de la Porolissum, cel mai nordic punct de apărare al Daciei Romane, se află în zona satului Moigrad-Porolissum, comuna Mirşid, pe dealul Măgura Pomăt, la o altitudine de 504 m. Ceea ce în urmă cu aproape două milenii era început de Împăratul Traian continuă să existe și azi datorită banilor de la Bruxelles. 

În anul 106, la începutul celui de-al doilea război împotriva dacilor, împăratul Traian a dat ordin să fie ridicată o fortificație pentru a apăra principalul loc de trecere prin Munţii Carpați (Meseş) spre Dacia Porolissensis. Construcţia iniţială din lemn, cu fundaţii de piatră, putea adăposti 5.000 de soldaţi. Mai târziu, fortificaţia a fost mărită şi reconstruită din piatră, cu ziduri, valuri şi şanţuri de apărare, dar şi mai multe castre mici.

Treptat, Castrul de la Porolissum s-a transformat într-un important centru comercial, care facilita schimburile dintre romani şi barbari. În timpul împăratului Septimiu Severus, oraşul a primit statut de municipiu, ceea ce oferea conducătorilor şi negustorilor posibilitatea să lucreze independent. Plecarea romanilor a avut loc în anul 271, însă Porolissum a continuat să fie locuit și să prospere vreme de aproape un mileniu după retragerea romană din Dacia.

Porta Praetoria, simbolul județului Sălaj

Intrarea în Complexul Arheologic Porolissum se face prin Porta Praetoria, care a devenit un simbol al județului Sălaj. Un județ care, în perioada interbelică, era mai mare – şi ca teritoriu, şi ca populaţie – decât Clujul învecinat şi se situa, din ambele puncte de vedere, între primele 15 judeţe ale ţării. În 1968, când odată cu noua lege de reorganizare administrativă a ţării, Sălajul nici nu a mai intrat în calculele comuniştilor, a fost nevoie de diplomaţia fostului prefect Iuliu Domşa, care a tras sforile necesare pentru ca Sălajul să fie repus pe hartă.

Revenind la Porolissum, ceea ce în urmă cu aproape două milenii era început de Împăratul Traian continuă să existe și azi datorită banilor de la Bruxelles. Fondurile europene au contribuit aici la conservarea sitului, la refacerea drumului de acces și la sistemul de ghidaj pentru turiști, astfel că cine vizitează Porolissum are o surpriză plăcută și rămâne cu amintiri de neuitat.

Un amfiteatru mai mare decât cel de la Sarmizegetusa

Horia Pop, arheolog, explică:

„În cazarmă vor vedea urmele celor patru porți, care sunt restaurate ca și cea oficială, pe urmă au Comandamentul, care este în centru, unde era locul de muncă al comandantului castrului și contabilitatea, depozitul de arme, tezaurul, turnurile de colț – de asemenea restaurate. Porolissum nu este doar castrul. Este un întreg oraș, un întreg complex. Castrul la rândul lui este înconjurat de un cartier militar. Majoritatea soldaților locuiau în barăci. Pe urmă, este zona sacră, punctul vamal, ce se mai poate vedea sunt construcțiile civile și cele publice.

Un alt obiectiv important este existența amfiteatrului, este cel mai mare amfiteatru – ca suprafață a arenei – din cele patru care au fost cercetate în Dacia, chiar mai mare decât cel de la Sarmizegetusa, cu o capacitate – cel de aici – de 5500 de spectatori. A fost reabilitat recent, la rândul său, și sub una din tribune se afla un templu mai mic, templul zeiței Nemesis, care proteja gladiatorii înainte de lupta propriu-zisă”.

Atât pentru specialiștii din România, cât și pentru cei din străinătate, castrul de la Porolissum reprezintă o sursă inepuizabilă de dovezi istorice ale felului în care era organizat Imperiul Roman. Mai lipsesc doar oamenii și luptele cu gladiatori pentru ca impresia de întoarcere în timp să fie completă, mai ales în mijlocul amfiteatrului.

„Acustica e clară, nu trebuie să strigi prea tare și te aude din orice colț al amfiteatrului – colț impropriu spus – te aude oricine. Era folosit și pentru piese de teatru. Acolo era loja oficială și în funcție de trepte, erau gândite locurile de lemn pe care stătea publicul. De ce e lojă oficială? Pentru că sub lojă era și un spațiu de odihnă, inclusiv o latrină, pentru guvernatorul Daciei sau alt personaj important care era găzduit acolo”, spune Horia Pop.

CAP construit cu piatra din situl istoric

Arheologul continuă prezentarea sitului:

„Partea dinspre vale s-a erodat mai repede în timp. Capetele de zid au fost descoperite de căutatorii de piatră și au fost scoase zidurile și transportate în satele din jur. Tot situl a suferit acest fenomen de degradare, tot ce era la suprafață a fost demantelat complet. Inclusiv partea de fundație a fost excavată și vândută. Nu e singura campanie de jefuire de piatră. Castrul mic de pe dealul Citera a fost demantelat complet la sfârșitul anilor 50. Partidul a decis atunci că piatra e foarte bună pentru construit școala și CAP-ul și au scos-o complet. Nu a rămas nimic acolo. Acela e un exemplu păgubos pentru ce s-a întâmplat, deși aveam o lege care proteja monumentele”, spune Horia Pop.

Autoritățile județene mizează pe brandul din jurul Porolissum pentru a aduce din bani europeni investiții în turism și în păstrarea unor obiceiuri unice și care sunt transmise doar din pasiune de la o generația la alta. 

Ce și cum se mânca în garnizoanele romane?

Finanțările viitoare sunt planificate inclusiv pentru întărirea unui brand gastronomic specific Sălajului. E cam singurul loc unde încă mai poți gusta din mâncarea romanilor, așa că de ce nu ar deveni o marcă protejată a județului? Bruxelles-ul încurajează asta.

„Mă inspir din scrieri, în special dintr-o carte a lui Apicius, Bucătăria Romei antice. Autorul a preluat rețetele din Grecia antică și avem șansa să le folosim și noi. Sunt rețete cu un titlu clar, dar cu puține detalii despre procesul tehnologic. Noi încercăm să le facem. Știm că se mânca multă carne, se mânca bine – chefuri exagerat de mari care începeau ziua și se terminau a doua zi. Pentru că se consuma foarte multă mâncare erau metode de a prelungi masa și erau niște vomitive pentru a elimina ce ai mâncat, pentru a te întoarce la masă. Foarte diversificată masa, cu bunătăți, chiar opulență”, explică Mircea Groza, bucătar-șef în echipa „Niște țărani”.

„Ei mâncau cărnuri, foarte multe, fructe uscate, aveau multe sosuri, supe, mai bine zis ciorbe, amestecuri scăzute. Baza era friptura. Animale întregi, care sub diferite forme erau prăjite inclusiv în cuptoare mari sau umplute cu bolovani care zile întregi au fost încălziți. Sunt și rețete de animale mari umplute cu altele mai mici care se terminau cu fructe uscate. Toate erau acompaniate de vinuri de pe teritoriul imperiului. Și mai era vinul de campanie, conditum paradoxum, care era adus în butoaie speciale de la Roma, despre care se zicea că era un energizat apreciat de soldații care îl primeau”, povestește Mircea Groza.

Bucătarul face și o prezentare practică:

„Asta e una care s-a adaptat bine cerințelor noastre locale. E o tocană de dropie, tocana lui Apicius ca la Ostia. Am folosit carne nu grasă, de curcan, praz mult, leuștean, boabe de ienupăr și coriandru zdrobite într-o instalație specială, adăugăm năutul și lintea, am pus și o frunză de salvie, de mentă. Le simți pe toate. O să punem lintea și după ce îi dăm un clocot, adăugăm ierburi și punem și sosul de stridii. Este E-ul din acea perioadă, un potențiator de aromă, dar e natural. Se servea cu o pâine specială, panis militaris. Așa arată o pâine militară. Are o crestătură sub formă de cruce, fără o conotație religioasă, era pentru a împărți ușor în 4, sunt părți egale. Un cuadrat, un colț, o pătrime, este porția unui soldat pentru o zi. Pare mică, dar nu mâncau multă pâine, pentru că mâncau foarte multe fructe și legume. Unii specialiști spun că de aici vine vorba: un codru de pâine”, arată Mircea Groza.

Plimbare pe o stradă romană cu tehnologie VR

În același circuit turistic se înscrie și singurul muzeu din România care oferă publicului două călătorii virtuale din perioade istorice diferite, respectiv o plimbare pe o stradă romană din Porolissum şi plimbare într-o trăsură imaginară, prin centrul Zalăului de la începutul secolului XX, cu ajutorul noilor tehnologii de realitate virtuală.

Clădirea istorică a muzeului, cândva școală de băieți, a trecut printr-o reabilitare finanțată din bani europeni și vizitatorii pot revedea vechiul Zalău sau obiecte de patrimoniu rare, reconstruite 3D, cu ajutorul realității virtuale.

„După ce am parcurs partea de realitate augmentată, invităm vizitatorii să facă plimbări virtuale cu ajutorul echipamentelor de realitate virtuală. Prima plimbare este o plimbare virtuală pe o stradă romana la Porolissum pe care noi am reconstituit-o, sigur, pe baza cercetărilor și a propunerilor făcute de specialiști. Deci toate acele reconstituiri nu sunt din imaginație, nu e fantezie, se bazează strict pe ceea ce însemna arhitectura în epoca romană și cu exemplificare pe ceea ce însemna la Porolissum”, explică Corina Bejinariu, manager la Muzeul Județean de Istorie și Artă.

„O să vă așezați, o să vă puneți ochelarii și o să începeți plimbarea virtuală, însoțit fiind de gazda noastră, de Lucius, cel care vă explică ce clădiri vedeți, ce funcționalitate aveau clădirile respective, din ce încăperi erau compuse clădirile, care era funcționalitatea încăperilor. Mai mult decât atât, pentru fiecare dintre ele ni se indică denumirea pe care o purta încăperea respectivă în epoca romană, de la bibliotecă la baia, la cum era organizată baia, deci aveți o călătorie și cu informații, și cu experiență vizuală foarte utilă, inclusiv legată de maniera în care erau decorate interioarele, mobilierul care exista în aceste interioare și cu mențiunea că e o foarte bună călătorie pentru a completa informația din complexul arheologic Porolissum sau de a înțelege mai bine ruina antică”, spune managerul muzeului din Zalău.

Noi planuri pentru un loc mirific

Din Antichitate, aterizăm din nou cu picioarele pe pământ, în realitatea zilelor noastre, de la drumurile pietruite de romani la cele de mare viteză, construite cu banii de la Bruxelles, și avem o întrebare: ce vrea Consiliul Județean să facă cu toate bijuteriile lăsate de romani?

„Vrem să elaborăm un plan care să poată fi finanțat de Uniunea Europeană, prin care să dezvoltăm complexul arheologic de la Porolissum, să realizăm în apropierea acestui complex un muzeu în aer liber și alte activități care să ofere unui turist posibilitatea de a-și petrece o zi în natură și într-un loc mirific, nu mă feresc să îl numesc așa.

Vrem să dăm acces tuturor oamenilor de a-și cunoaște patrimoniul cultural românesc, vrem să avem anumite investiții în urma colaborării cu oamenii de specialitate, deci nu să facem așa lucrurile după capul nostru, ci tot timpul împreună cu cei care se pricep în fiecare domeniu.

Avem Limesul Roman care poate fi văzut pe o porțiune de 1 kilometru și ceva. Vrem să amenajăm o alee pietonală sau un traseu de biciclete prin care să poată merge pe granița Imperiului Roman, câțiva kilometri cel puțin.

Să refacem un apeduct pentru a vedea și copiii noștri care erau condițiile de viață după cucerirea Daciei, până la plecarea romanilor de aici și să cunoască mai bine istoria noastră.

Vreau să le spun tuturor că în anii 200, la Porolissum locuiau 30 de mii de locuitori, gândiți-vă ce urbe era și ce dezvoltare avea și ce condiții de viață erau acolo!”, spune Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj.

Sursa: digi24

Daca ti-a placut, distribuie acum!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Alte articole care te-ar putea interesa...
LEAVE A COMMENT

Facebook
error: Continutul este protejat!
Închide
Închide