Ce mare scofală că liderul PNL, Florin Cîțu, a fost ales în urma unui Congres aranjat? Nu este nici primul, nici ultimul politician ajutat să câștige șefia unui partid prin cumpărarea votului sau prin alte metode de distorsionare a democrației de partid. Dăncilă o fi ajuns pe bune la șefia PSD?

Așa vor gândi mulți într-o țară obișnuită cu butaforia politică încă de pe vremea lui Ceaușescu. Pe vremea partidului unic, alegerile erau o pură formalitate. Rezultatul, ca și acum, la PNL, era cunoscut dinainte, de toată lumea.

Ca să înțelegem mai bine efectele acestor false alegeri va trebui să ne uităm puțin în istorie. Încă de pe vremea domniilor fanariote, dregătoriile se cumpărau cu bani la Înalta Poartă. Neagu Djuvara a descris, într-una din cărțile sale, mecanismul de funcționare a puterii de acum mai bine de trei secole.

• ”Poarta scornise înnoirea în fiece an a firmanului de înscăunare. Datoria  de a face această înnoire, care se numea „micul mucarer” (marele mucarer fiind „darul”  făcut la începutul domniei), avea îndoitul avantaj de a-i ţine pe domnitori într-o veşnică  teamă şi de a aduce an de an vistieriei sultanului, după cum spune Raicevich, vreo 700  000 de piaştri — ceea ce, împreună cu nenumăratele şi inevitabilele peşcheşuri şi  bacşişuri, îl costă pe domnitor mai mult decît de două ori pe atîta” (Neagu Djuvara, ”Între Orient și Occident. Țările Române la începuturile epocii moderne”)

Problema domniilor fanariote, vestite pentru politica de jaf și prăduială a marilor dregători care-și cumpărau funcția, este că nu apucau niciodată să lucreze cu adevărat pentru popor. În scurta vreme petrecută la domnie, înainte de a-și pierde capul, grija lor era să-și umple cuferele pentru a-și cumpăra viitorul firman sau pentru a-și salva pur și simplu pielea.

Arc peste timp: tot cu micul și cu marele mucarer ne confruntam și azi. Odată înscăunat președinte la PNL cu binecuvântarea Sultanului, marea problemă a lui Florin Cîțu  începând de luni este să-și achite datoriile acumulate în lunga și istovitoarea campanie internă. Toate promisiunile în bani, proiecte, funcții și alte peșcheșuri trebuie acum onorate către baronii mici și mari din PNL. Lor trebuie să le livreze înainte de toate.

Dar premierul Florin Cîțu pare obișnuit cu datoriile și, la o adică, poate să nu le plătească. N-ar fi chiar prima oară când uită de ele.

Cu astfel de mecanisme bolnave de contraselecție politică, ne mai întrebăm de ce ajung în funcții tot felul de incompetenți de partid, de ce banii de la buget se scurg discreționar doar în anumite buzunare și de ce ultima prioritate a premierului o reprezintă problemele noastre, ale cetățenilor.

Ele rămân mereu la urmă, deoarece înnoirea firmanului este mereu mai importantă decât țara, iar domnitorul numit, și nu ales, are o groază de datorii de plătit în mod prioritar.

Ar mai fi câteva observații de făcut. Ludovic Orban acuză, de pildă, în termeni foarte duri intervenția  președintelui Iohannis la Congres și vede mâna lungă a serviciilor în aranjarea rezultatului final. Să zicem că are dreptate.

Dar de vină sunt și miile de liberali care au jucat în regia scrisă la Cotroceni sau în altă parte pe post de figuranți. Cu astfel de oameni, lipsiți de principii, de valori, gata oricând să-și vândă conștiința pentru avantaje personale, s-a impus și comunismul în România.

Este adevărat că nu sunt chiar toți așa, o apă și un pământ. Aproape 2000 de liberali au votat cu Orban în ciuda presiunilor enorme la care au fost supuși pentru a vota cu Cîțu. Dar masa critică au făcut-o ceilalți, gata să-și tranzacționeze votul.

Pe mulți dintre ei, oportuniștii sadea ai politicii românești, îi vom găsi azi-mâine la PSD sau la alte partide dacă PNL se va prăbuși în sondaje, unde se vor comporta la fel. Fără să creadă cu adevărat în nimeni și în nimic, se vor bate în primul rând pentru ei și pentru binele lor, nu pentru interesul public.

Și ei au de plătit micul și marele mucarer la înscăunare sau pentru a-și înnoi firmanul.

Apoi, ce exemplu au dat Klaus Iohannis și Florin Cîțu celorlalți de sub ei? Dacă la vârf lucrurile se aranjează așa, la vedere, fără perdea, ca în epoca fanariotă, ce pretenții aveți de la ceilalți, de la primari, de la șefii de Consilii Județene, de la talpa țării?

Dacă voi, la București, nu respectați nici o regulă, nici măcar pe cele sanitare, de ce ne mai cereți nouă, celor mai mici, să fim altfel?

Corupția morală este premisa corupției în exercitarea puterii. Nu poți impune un președinte ilegitim de partid, ridicat pe un soclu putred, și să-i mai pretinzi apoi să guverneze corect, pe baze sănătoase.

Aceasta este, cum spuneam, rețeta dezastrului, așa se strică o țară. Așa am fost mereu în ultimii ani, în aproape toate regimurile de după 90: nici o democrație veritabilă, nici o dictatura feroce, ci combinație între cele două, adică o democratură.

Sursa: G4Media