De unde provine expresia „a băga mâna în foc pentru cineva”?

Expresia despre care vorbim în articolul de astăzi reflectă un vechi obicei practicat în perioada Evului Mediu.

În acea perioadă vinovăția sau nevinovăția unei persoane era pusă la încercare pe baza efectelor pe care le provocau arsurile suferite de respectiva persoană după ce ținea în mână un fier înroșit în foc. În Occident, persoana trebuie să bage mâna într-o mănuşă de fier înroșită în foc.

Acele practici se numeau ordalii și erau considerate „probe” judiciare. Ele constau în supunerea la diferite încercări precum cea a focului sau a apei fierte în clocot. Se considera că persoana care nu rezista la această probă era vinovată.

Conform folcloristului și etnografului român Artur Gorovei, membru de onoare al Academiei Române, proba focului era practicată clasei sociale de jos. În schimb, nobilii recurgeau la duel, iar cel care era rănit sau chiar era ucis în timpul duelului era considerat vinovat.

Verdictul se dădea în funcţie de cât de repede se vindecau rănile. Țăranii și servitorii „făceau proba cu apă clocotită, cu ulei și cu grăsime clocotită ori cu plumb topit”, așa cum Gorovei menționa în „Descântecele românilor”, carte pe care a scris-o în 1931.

Ce semnifică expresia „a băga mâna în foc pentru cineva”?

În prezent auzim foarte des expresia „a băga mâna în foc pentru cineva” și mulți oameni o folosesc în vorbirea de zi cu zi.

Așadar, această expresie are semnificația „a garanta pentru cineva”, „a susține cu tărie, cu toată convingerea” sau „a nu avea nici o urmă de îndoială” în ceea ce privește caracterul şi comportamentul unei anumite persoane, ca în enunțul „Nu am încredere deplină în multe care am încreder, însă pentru Teodor bag mâna în foc pentru că nu m-a dezamăgit niciodată”.

Față de contextul despre care am vorbit anterior, folosirea acestei expresii în zilele noastre pare un simplu joc de cuvinte, mai ales prin contestare, ca în afirmația „Eu, personal, nu bag mâna în foc pentru nimeni”.

Alte expresii care conțin cuvântul „foc”

În limba română există mai mult expresii și locuțiuni care conțin substantivul „foc”. Una dintre acestea, în care apare și cuvântul „mână”, este „a scoate castanele din foc cu mâna altcuiva”.

Aceasta semnifică faptul că cineva „ar vrea să rezolve o problemă complicată sau periculoasă, în interes personal, folosindu-se de altă persoană”, ca în enunţul „Când vine vorba de o situaţie dificilă, Teodor apelează întotdeauna la prietenii lui pentru că îi place să scoată castanele din foc cu mâna altuia”.

De asemenea, cuvântul substantivul „foc” mai apare și în expresia „a trece prin foc şi sabie”, care are semnifiația de „a distruge”, „a măcelări” sau „a masacra”. La rândul ei, expresia „a se arunca în foc pentru cineva” semnifică dorința de „a face orice sacrificiu pentru o persoană dragă”.

Alte două expresii des folosite sunt „a se face foc şi pară”, care înseamnă „a se supăra rău” sau „a turba de mânie”, și, respectiv, „a-și vărsa focul pe cineva”, care are sensul de „a-şi descărca nervii pe cineva”.

Totodată, cu toții am folosit expresiile „a-și da focla valiză”, care are semnificația de „își face rău de unul singur”, „a arunca paie pe foc”, care „se traduce” prin „a agrava sau a înrăutăți o situație”, ori „a se juca cu focul”, care are sensul de „a trata cu superficialitate o situație periculoasă”.

sursa: libertatea.ro