DESPRE PENSII (III). CELE MILITARE
Am ajuns, dragi cititori și la pensiile militare.
ISTORIC. Pensiile militare nu sunt noi, datând în România din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza din 1865, la un an după adoptarea legii de înființare a Armatei. Demn de menționat că, respectiva lege prevedea și o serie de ajutoare de stat acordate militarilor invalizi sau urmașilor celor morți în campanie. Legislația lui Cuza avea la bază un studiu temeinic și fundamentat al unor prevederi din legislația franceză (deci era o practică europeană) și era adaptată la capacitățile statului din vremea respectivă. Esența acestei legi era că se acorda după „25 de ani serviți sub drapel”. Această lege a fost completată în 1868 cu o serie de prevederi privind vârsta minimă de pensionare stabilită la 50 de ani, nivelul acesteia fiind de 75% din „retribuția de mijloc” din ultimii 5 ani. Se putea ieși și după 18 ani de serviciu, dar pensia era scăzută la 50% din media pe 5 ani. Era stabilită și o limită superioară anuală la 18.000 lei pe an. În plus, timpul servit în campanie (război) se socotea îndoit la calcularea pensiei. Demn de menționat că era explicită condiția servirii sub drapel cu „bună credinţă şi onestitate”, beneficiarii care încălcau vreo lege pierzând dreptul la pensie militară. Aceste pensii militare au fost menținute în țara noastră inclusiv în regimul comunist, până când guvernul Boc le-a eliminat, trecându-le pe principiul contributivității. Ele au reinstituite în 2015 prin Legea nr. 223 privind pensiile militare de stat.
ACTUAL. Conform legii anterior menționate, în general, la momentul actual, pensiile militare se acordă după un stagiu standard de 25 ani, vârsta de pensionare fiind 55 de ani. O serie de artificii și chichițe legislative permit pensionarea și după un stagiu militar de 15 ani, la vârste mai mici (chiar și 40 de ani după cum s-a mediatizat), care au permis pensionarea scandaloasă timpurie a multor cadre militare sau asimilate lor (mai ales polițiști, băgați și ei în categoria militarilor, cu toate că sunt civili). Cuantumul actual al pensiei este de 65% din media a 6 salarii la alegere (Atenție, nu venituri care cuprind și norma de hrană și cea de echipare!) din ultimii 5 ani de activitate. Pensiile militare se plătesc de către case de pensii sectoriale, diferențiate pe structuri militare și poliție. Aici trebuie demontată o informație falsă vehiculată de mulți „anti-militari”, cum că ei nu ar plăti contribuții de asigurări sociale. Din salariile (soldele) militarilor se rețin toate obligațiile fiscale plătite de toți cetățenii români, inclusiv CAS-ul. Din aceste contribuții sunt plătite pensiile lor, de la bugetul de stat suportându-se doar diferența.
O analiză a sistemelor de pensii militare din statele NATO, arată o foarte mare similitudine cu cel din țara noastră în ceea ce privește vârsta de pensionare care variază între 52 și 55 de ani și stagiul/vechimea de 20-25 de ani. Minimele prezentate sunt pentru ofițeri inferiori (de regulă, echivalentul subofițerilor de la noi). În ceea ce privește cuantumul pensiei, acesta este mai mare decât în țara noastră, fiind cuprins în intervalul 75-80%.
Dar nicăieri, în niciunul din statele NATO nu s-a văzut o prigoană, o campanie mediatică atât de jignitoare și agresivă la adresa pensiilor militare. Niciunde!
VIAȚA DE MILITAR. Militarul, odată cu încadrarea/activarea sa, acceptă restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale, care pot fi găsite de curioși în Secţiunea a 3-a, Interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, din Capitolul II al Legii nr. 80 din 1995 privind Statutul cadrelor militare. În general, militarii nu au voie să facă politică (membru de partid sau campanie), să aibă sindicate (excepția polițiștilor), să participe sau să declare grevă (aceeași excepție a polițiștilor), să-și exprime public opiniile contrare prestigiului țării sau armatei, să candideze local sau parlamentar, să adere la asociații cu caracter profesional, social sau sportiv, să participe la mitinguri sau demonstrații.
Din punct de vedere economic, restrângerile constau în interdicția de a fi asociat unic sau administrator al vreunei societăți comerciale sau să aibă un alt loc de muncă.
Deplasările în străinătate, chiar și cele în concediu sunt reglementate (nu restricționate), cu excepția polițiștilor. Ca fapt divers, înainte de a pleca în străinătate, militarul predă insigna, legitimația și orice alt accesoriu care ar putea atesta calitatea sa.
Un militar trebuie să fie permanent la dispoziție, frecvente fiind cazurile de chemare la serviciu în afara programului sau chiar din concediu. Sunt structuri militare, în special cele din domeniul intelligence (așa numite servicii de informații), dar nu numai care necesită activitatea din partea ofițerilor de informații înclusiv sâmbăta. Iar orele suplimentare NU sunt plătite (cu excepția polițiștilor). Așadar, cei care huliți militarii gândiți-vă dacă sunteți capabili sau dispuși să renunțați la aceste drepturi și libertăți cetățenești!
Iar dacă vă întrebați de ce să cheltuim pentru apărare și securitate, puneți-vă problema cât ne-ar costa lipsa acestora!
PS Apropo, militarii nu ies la pensie, documentul oficial fiind de „trecere în rezervă”, deci activabili oricând este nevoie.
Input your search keywords and press Enter.