Evenimentele care urmează debutului Doamnei Bovary în literatură sunt prezentate în ordine cronologică, un șir de momente fericite și triste, trăite de la extaz la disperare. Cititorii au ocazia să o vadă în evoluție, din momentul în care își unește destinul cu Charles Bovary până când își dă ultima suflare, o idealistă și o romantică absolută, născută sub steaua greșită a destinului.

Pe măsură ce acțiunea romanului evoluează, percepția despre viață a protagonistei se schimbă și ea. În primă instanță, avem de-a face cu o Emma liniștită, tânără și plină de vise, orfană de mamă.

După acest eveniment important pentru Emma, devenită Bovary, Flaubert schimbă perspectiva narativă și o concentrează asupra protagonistei sale, lăsându-l pe Charles în plan secundar. Neîndemânatic și cu o fire banală, nici nu se poate compara cu soția sa, mereu elegantă și dornică să strălucească și să fie admirată.

Cum un dezastru nu vine niciodată singur, Emma Bovary este prinsă din urmă și de datoriile pe care le-a acumulat de-a lungul timpului. Banii sunt tot mai puțini, iar orice încercare de a se împrumuta îi este refuzată. Disperată, alege să-și curme propria viață, un sfârșit cum nu se poate mai potrivit pentru un asemenea caracter veșnic doritor de absolut.

Charles se dovedește a fi singurul bărbat care a iubit-o vreodată cu adevărat, iar aventurile sale extraconjugale ies la suprafață. Rănit, fără femeia pe care o adora și obligat să plătească datorii imense, își dă ultima suflare cu numele Emmei pe buze.