TRENDING
  • 13:09 » O femeie, cadru militar în Bucureşti, a fost arestată după ce şi-ar fi bătut fetiţa de 2 luni. Copila a ajuns la spital cu fracturi
  • 13:02 » Scandalul redirecționării pacienților de la public la privat. Rafila: Ar trebui stabilite niște sancțiuni
  • 12:58 » Cătălin Cherecheş rămâne în închisoare. Curtea de Apel Cluj a respins contestaţia fostului primar
  • 12:50 » Irina Podnosova, fosta colegă de facultate a lui Putin, a fost confirmată ca președintă a Curții Supreme a Rusiei
  • 12:47 » Președintele conservator al Poloniei s-a întâlnit cu Donald Trump, la New York
Daca ti-a placut, distribuie acum!

Doza de istorie: Podul Mogoșoaiei

La 5 octombrie 1878, Armata română – victorioasă în urma Războiului de Independență – își face intrarea triumfală în București pe Podul Mogoșoaiei. De atunci și până în prezent, artera principală și-a căpătat numele de “Calea Victoriei”. Pentru a marca acest eveniment istoric, autoritățile ridică un arc de triumf provizoriu din lemn (*pe care îl puteți observa în poză), pe care stătea inscripționat “Apărătorilor independenței” și “Orașul București”. Despre această stradă se spunea că ar avea “capul spre Carpați și coadă spre Giurgiu, unind Parisul cu Constantinopolul”.

Cronicarul Regelui Carol I, pe baza jurnalului și notelor sale, nota în cartea “Memoriile Regelui Carol al României de un martor ocular” că: “(…) În amintirea faptelor de război s-au schimbat numele mai multor străzi ale Capitalei: strada principală se numește de-aici înainte Calea Victoriei; alte străzi se vor numi Grivița, Plevna, Smârdan și Rahova, pentru ca astfel să rămână în conștiința poporului această zi de onoare a Armatei”.

Creată de domnitorul Constantin Brâncoveanu, drumul a obținut denumirea de “pod” din pricina pasajului cu podine de lemn, aduse din Codrii Vlăsiei. În vremea martirului conducător, grinzile de lemn servesc drept pavaj. Nu existau trotuare, astfel încât atât vehiculele cât și vitele ori pietonii împărțeau întreaga suprafață a Podului Mogoșoaiei. Gheorghe Crutzescu scria că “de-a lungul ei, fără orânduială, aproape fără rost, se înșiră palate și maghernițe, case de țară și zgârie-nori, curți și grădini, morminte și biserici. Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mișcătoare, în silințele ei de a face atâtea contraste puțintică armonie”.

Numele “Mogoș” – încă din secolul XVI – era foarte răspândit în Țara Românească. De obicei erau oameni foarte avuți, care în timp s-au înmulțit și împărțit pe tot teritoriul țării. Un anume Mogoș avea un sat întins și o moșie chiar lângă București. El muri, iar soția sa – cunoscută sub numele de Mogoșoaia – moșteni toată averea. Cumpărând domeniul Mogoșoaiei, Constantin Brâncoveanu – pentru a-și uni reședința bucureșteană cu palatul – a podit axa Nord-Sud, făcând drum în continuare.

Iluminatul arterei s-a făcut în funcție de tehnologia vremurilor. La 1800, sub vodă Caragea, se realiza cu lumânări de seu ori cu “șomoioage” de cârpă înmuiate cu petrol. La 1840, sub vodă Ghica, se folosea uleiul de răpiță. La 1871 se inaugura iluminatul cu gaz, iar zece ani mai târziu cu lumină electrică. Până în 1884, când a fost realizat sistemul de canalizare, alimentarea cu apă se făcea cu ajutorul fântânilor.

Podul Mogoșoaiei a devenit în secolul XVIII cea mai importantă arteră a Bucureștilor deoarece aici s-a concentrat, prin diferite clădiri, instituții și prăvălii, cea mai intensă activitate comercială.

Surse:
– Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi, Editura Humanitas, 2014;
– Viorica Petrescu, “Podul Mogoșoaiei = Calea Victoriei”, în “Micul Bucureștean”, 2011/2014;
– Biblioteca Județeană “Christian Tell” Gorj, “8 octombrie: această zi de onoare a armatei”, disponibil la adresa bibliotell.ro;

Sursa foto: Franz Mandy, 8 octombrie 1878, “Întoarcerea victorioasă în București a armatei române de pe frontul din Bulgaria”;

Text: Andrei Mihai Drăgulin, fondatorul “Academiei de Cultură”


Daca ti-a placut, distribuie acum!
Alte articole care te-ar putea interesa...
LEAVE A COMMENT

Facebook
Închide
Închide