Când a fost propusă lansarea lui în politica mare, fostul președinte l-a numit „Premierul de la Grivco” și a respins propunerea de numire ca premier. Multe se pot spune despre Băse, dar numai că nu era informat, chiar foarte bine informat, nu.

Bine ordonat în spatele lui, cu o strategie foarte bine pusă la punct, „grupul” susținător al celui care va fi numit „dulap” a reușit lansarea sa la prezidențiale, după ce anterior l-a cocoțat în fruntea PNL. Ce s-a întâmplat, știți foarte bine. În turul doi al alegerilor din 2014, dulapul a căzut peste motan cu un avans de aproape 10%, după ce în primul tur, motanul era pe(ste) dulap cu 10%. Practic, dulapul nu a făcut nimic, n-a vorbit, n-a dezbătut, doar motanul a tot miorlăit, enervând electoratul și „sistemul”.

Din dulap a fost scoasă ideea unui „Proiect de țară”, pentru care a fost creată și o comisie prezidențială de de a cărei activitate nu s-a comunicat nimic. Rezultatul a fost zero, așa cum s-a dovedit ulterior și primul lui mandat. Spre deosebire de predecesorul lui, a fost cvasi-absent. E drept, era semnalat pe  drumurile către Sibiu, stârnind admirația poporului. Și pe pârtiile de schi era admirat. Și eleganța lui a fost remarcată în capitalele europene, mai ales când mânuia paltonul pe mașină. Pe acest val de admirație, iese din silenzio stampa și lansează sloganul/obiectiv „să dispară PeSeDe”. Și a dispărut cu 45%, putând forma guvernul de unul singur. Marele lui noroc a fost PalmoLiviu Zdragnea, singurul personaj mai antipatizat decât el. Care, neputând ajunge premier, și-a delegat oameni mai proști decât el în fruntea guvernului. I-a reușit doar la a treia încercare, cu celebra Veorica.

Cocoțat pe ceea ce fals se numește a fi cea mai mare funcție în stat, a trebuit să conviețuiască cu un PSD foarte activ. Dar Veorica a fost marea lui șansă să nu fie mutat din sufrageria Cotroceniului. Inteligența, elocința ei erau exact ceea ce-i trebuia că să poată rămâne pe poziție.

Apoi a scăpat și de PeSeDe, grație hamsterilor de la USR-PLUS. Inspirându-se din strategia lui Zdragnea (căruia justiția i-a pus niște brățări cam subțiri), a căutat să pună în capul mesei decizionale și implicit în fruntea PNL a unor mameluci. Ludovic nu se lăsa ușor de manipulat, dar „grupul” a avut grijă și l-a ejectat, lansându-l pe orbită pe „Superman”, atât la guvernul lui, cât și la partidul lui. La un moment dat ăsta chiar s-a crezut „Superman” și a „câț”-uit un ministru șoricel, fapt un papagal care chiar se credea ministru. Supărat, tot cuibul de șoricei au ieșit și s-a cam împrăștiat. Rămas fără „guvernul lui”, l-a „câț”-uit la rândul lui pe Superman și a readus PeSeDe la masa guvernării, inventând aberația guvernării rotative după modelul „întâi stai tu, apoi stau eu”.

Dorind să rămână în istorie cu ceva, după eșecul „Proiectului de țară”, a scos din dulap „România educată”. I-a creat și un site în care îl descrie ca „punctul de pornire pentru tot ceea ce ar trebui să însemne un Proiect de țară autentic”. O îngălare, înșiruire de vorbe goale fără nimic concret, practic, aplicabil. Și-a impus proprii miniștri la educație, începând cu consiliera lui, simpatica profesoară de limba română, dar care s-a dovedit cam certată cu … limba română (reamintesc expresia ei, „pepsiglas”). Sătul de gafele ei, a înlocuit-o cu Câmpeanu, care nu prea s-a ocupat cu „România educată”, fiind presat atât de rezolvarea problemelor „doctorilor” Ciucă și Bode, dar și a unei serii de plagiate proprii. Realizând stagnarea „României educate”, lansează o butadă interesantă dar foarte ancorată în realitatea președinției sale: „România eșuată” și forțează demisia lui Câmpeanu, care ar fi rămas pe scaun până la calendele grecești.

O pune-n scaun pe Deca, tot o consilieră a lui, practic coordonatoarea „României educate”, cu sarcina precisă de a transpune în legislație acel proiect emanat de la Cotroceni. În aproape 4 luni a făcut nimic. E greu să faci din nisip funie. Sau din rahat, bici, mai pe românește. A pus proiectele legilor educației în dezbatere publică, dar care nu prea se găsesc decât pe surse. Oricum, din luările de poziție ale specialiștilor, se pare că va fi și acestea un dezastru. Dacă luăm în calcul cine face parte din comisia de negociere a acestor proiecte de lege, politicieni, nu intelectuali ca să-l citez pe Ciolacu, mi-e groază. Sper ca aceste legi să nu fie adoptate acum, în această formă care ar distruge și ce a mai rămas din învățământul nostru.

Iar la final, dulapul să fie văzut așa cum este.

Gol.