Farmecul molipsitor al celei mai estice așezări din România: Sulina și vraja Deltei Dunării

Situată în cel mai estic punct al României, localitatea Sulina se află la capătul brațului cu același nume, singurul canal navigabil din Delta Dunării. Orașul în care s-au filmat scene ale serialului românesc “Toate pânzele sus!” și cel care a inspirat scrierea romanului Europolis, este o destinație în care trebuie să ajungeți cel puțin o dată  în viață.

Farul Vechi din Sulina

Dezvoltarea orașului – fragmente de istorie

Prima atestare documentară a orașului datează din anul 950, când este menționat cu numele de Solina. Localitatea este amintită ulterior, la începutul secolului al XIV-lea, ca port genovez și în secolul al XVIII-lea, când se afla sub ocupație otomană.

Un moment important în istoria orașului este înființarea în 1856, odată cu încheierea Războiului Crimeei, a Comisiunii Europene a Dunării, instituție responsabilă de garantarea libertății de navigație și comerț pe Dunăre. Apariția noii instituții are meritul de a transforma Sulina într-o așezare portuară cosmopolită, oferindu-i acesteia un nou puls.

Localitatea continuă să se dezvolte, la sfârșitul secolului al XIX-lea orașul având 1186 de case, 154 de prăvălii, trei mori și un hotel. Pe lângă clădirea în stil neoclasic de pe faleza fluviului, în care își avea sediul Comisiunea Europeană a Dunării, în oraș a fost construit și un teatru, a cărui sală număra 300 de locuri. Pe scena acestuia au urcat de-a lungul timpului actori precum: Constantin Nottara, Mărioara Voiculescu sau Iancu Brezeanu. Înființarea, în 1927, a cazinoului, a oferit sulinenilor un spațiu pentru desfășurarea spectacolelor locale, a diferitelor serate și a balurilor.

Palatul Comisiunii Europene a Dunării

Din oraș nu au lipsit nici tipografiile. Printre cele mai cunoscute publicații editate în Sulina pot fi amintite: “Delta Dunării”, “Analele Sulinei” și “Gazeta Sulinei”. Începând cu anul 1857 orașul a beneficiat de o linie de telegraf către Galați, iar din 1903, de o linie telefonică.

Debutul secolului XX găsește Sulina drept un oraș cosmopolit, în care multiculturalitatea era la ea acasă. Din statisticile anului 1900 reiese că în oraș conviețuiau aproximativ 5000 de persoane, ce aparțineau a nu mai puțin de 23 de naționalități printre care: greci (reprezentând aproape jumătate dintre locuitorii așezării), români, armeni, turci, evrei, ruși, austro-ungari, albanezi, tătari, bulgari, germani, danezi, italieni, englezi, francezi, găgăuzi, polonezi, senegalezi, etiopieni și algerieni.

Limba vorbită majoritar în acele timpuri era elina, în vreme ce limba oficială de comunicare era franceza. Multitudinea de naționalități a impus înființarea mai multor școli. Astfel, tineretul din Sulina beneficia de posibilitatea educației în cadrul a două școli cu predare în limba greacă, două școli românești, o școală evreiască, o școală italiană, una germană, precum și într-un gimnaziu și o școală de artă pentru fete, cu predare în limba franceză.

Ce a rămas astăzi din Europolis-ul lui Jean Bart

Acțiunile militare din cele două conflagrații mondiale ale secolului trecut au afectat considerabil orașul, unele clădiri dispărând pentru totdeauna. Cu toate acestea, localitatea are și astăzi multe atracții de oferit turiștilor:

Faleza – odată debarcați de pe nava care v-a facilitat transportul din Tulcea la Sulina, prima atracție turistică întâlnită este inevitabil …. faleza. Plimbarea de-a lungul ei oferă o experiență relaxantă, iar pe lângă admirarea fluviului, puteți opta pentru vizitarea Catedralei Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae și a Bisericii grecești Sfântul Nicolae, clădită în 1868 și sfințită un an mai târziu, pentru descoperirea clădirii celebrului hotel Camberi (despre poveștile din interiorul clădirii puteți afla mai multe din noua carte a scriitoarei Angela Baciu – Hotel Camberi) și a casei lui Jean Bart (pseudonim literar al lui Eugeniu Botez – autor al cunoscutului roman Europolis, în care este prezentată viața sulinenilor cu un secol în urmă; astăzi, la parterul imobilului funcționează o terasă). Puteți continua plimbarea până în dreptul Uzinei de Apă a orașului, construcție renovată, aflată astăzi într-o bună stare de conservare.

Uzina de Apă din Sulina

Farul Comisiei Europene a Dunării de Jos – ridicat în secolul al XIX-lea, acesta este situat pe strada a II-a, la numărul 43 și este deschis publicului pentru vizitare. Muzeul amenajat în interiorul său oferă atât informații despre istoria așezării cât și date despre scriitorul Jean Bart și despre dirijorul George Georgescu, două personalități de seamă din cadrul orașului. Mai multe informații despre orarul de vizitare și taxele aferente găsiți aici.

Farul Comisiei Europene a Dunării de Jos

Plaja – Jean Bart descria Sulina ca locul “unde bătrânul Danubiu își pierde și apa, și numele în mare“. Cu nisipul său fin, plaja devine astfel o alternativă de vacanță pentru iubitorii de litoral.

Cimitirul cu legende și povești marinărești – o atracție mai puțin obișnuită, dar de neratat, este cimitirul multicultural al Sulinei, loc în care își dorm laolaltă somnul de veci creștini ortodocși, lipoveni (ortodocși de rit vechi), evrei și musulmani (acesta este singurul așezământ de veci din lume în care cimitirul evreiesc este așezat lângă cel musulman). Plin de legende și povești fantastice cimitirul merită vizitat cu atenție. Printre cei ce se odihnesc aici se află: Giovanni Matteucci (directorul primei bănci internaționale din Sulina), prințesa Ecaterina Moruzi (născută în 1836 la Constantinopol, aceasta a fost nepoata domnului Moldovei, Ioan Sturdza), temutul pirat Ghiorghios Kontoguris și nu în ultimul rând doi tineri ce făceau parte din familii rivale, care și-au găsit sfârșitul în valurile mării, creând astfel o variantă autohtonă a binecunoscutei povești dintre Romeo și Julieta.

Mormântul prințesei Ecaterina Moruzi

Mormântul temutului pirat Ghiorghios Kontoguris

Cu toate că orașul nu mai beneficiază de suflul generat de existența unei societăți cosmopolite, active economic, el nu a încetat să emane un aer boem, care vă va învălui de îndată ce pășiți pe pământul aflat “la capătul lumii”.  Și nu puține sunt poveștile pe care le are de transmis!

Apus de soare la Sulina

Articol preluat de pe turismistoric.ro

Surse:

https://www.primaria-sulina.ro/primarie/pid/istoricpid.pdf

http://rezistenta.ro/un-cimitir-unic-in-lume-cimitirul-viu-din-sulina/

Bart, Jean, Europolis, București, Editura Minerva,1980.