De foarte multe ori viata pornește pe repede înainte si nu ne întreabă dacă facem sau nu fata provocărilor. Bine….eu nu le-as numi provocări ci schimbări. Atunci când schimbările par copleșitoare propun sa ne oprim pur și simplu preț de câteva momente. Sa ne dam timp, sa respiram, sa deschidem ochii bine către ceea ce ne înconjoară (ati fi surprinși sa vedeți ce forfota se întâmplă la firul ierbii!! Și acolo este viața, nu doar între betoane!) dar nu în ultimul rand sa ne întoarcem la noi! Personal caut, atunci când sunt copleșită de gânduri și griji, locuri liniștite încărcate de energie benefica. Un astfel de loc este Schitul Jgheaburi situat în jud Vâlcea. Acolo…timpul sta în loc! Schitul Jgheaburi este un foarte vechi loc de sihastrie. Construcția în sine nu a fost facuta pentru o obste ci pentru un singur om, deoarece aici nu este loc nici macar pentru o gradina, legumele si florile crescand pe terase facute cu sapa. In pisania bisericii se menționează ca sfantul locas este construit pe locul unde au existat alte doua biserici de lemn, una datand din anul 1300, in timpul lui Radu Negru, si alta din anul 1600, in timpul lui Matei Basarab. Ambele s-au daramat. Actuala biserica din zid de piatra a fost construita in anul 1827. Se spune ca in momentul in care a trecut pe acolo Nicodim, locul de la Jgheaburi nu era pustiu. Acolo vietuia un sihastru, continuator al cine stie carei traditii pustnicesti de langa izvorul cu apa sulfuroasa. Prin asta ne putem numai imagina încărcătura spirituala a acestui loc. În completarea liniștei ireale vin miresme de tămâie și flori. Vin energiile înalte întipărite în acel loc de toate mâinile care s-au rugat catre Dumnezeu vreme de sute de ani.

Sursa: Ciocodeica Daniela