Manager către angajat: “Ești o eroare de recrutare!”!! Așa să fie?

Povestea de azi i s-a întâmplat săptămâna trecută unei prietene care tocmai trecuse de perioada de probă după luni de zile de căutare a unui loc de muncă. Perioadă de probă în timpul căreia mereu i s-au pus bețe-n roate, nimic din ce făcea nu era bine, când a sesizat nereguli a fost apostrofată de cei mai “vechi” în companie, primea informații contradictorii din partea mai multor manageri.

“Ești o eroare de recrutare!” i-a spus CEO-ul companiei în cadrul unei ședințe în cerc restrâns unde a fost chemată pentru încheierea socotelilor.

Oameni buni, oamenii sunt oameni, nu erori de sistem.

Tu, ca CEO, cel care conduce o organizație cu peste 20 de ani de activitate în România, te comporți astfel cu oamenii din echipa ta? Tu, care se presupune că ești model pentru ceilalți? Ei bine, și celelalte persoane prezente în încăpere s-au comportat la fel. Unele poziția ghiocelul, altele împotriva angajatei. Nimeni, absolut nimeni nu i-a spus CEO-ul că ce face el este un abuz. Pentru că a mai spus și alte lucruri, nu s-a limitat doar la această afirmație.

Cultural vorbind, analizând organizațiile din România, și am analizat câteva, predomină aceste tipare de comportament: agresivitate la nivel de conducere, supunere sau agresivitate la nivel de angajați. Este o reacția firească, ori te supui, ori devii ca ei. Ori pleci, ca ultimă opțiune, ceea ce a făcut și prietena mea și ceea ce aleg să facă milioane de oameni care au conștientizat că dacă vor să le fie bine sau mai bine trebuie să caute un mediu de lucru care să nu le fie ostil.

Imaginați-vă o lume cu lideri/manageri empatici, deschiși, toleranți, orientați către rezultate prin descoperirea potențialului angajaților și încurajarea acestuia, integri, umani. Și imaginați-vă angajați care nu mai tolerează comportamente abuzive.

Și mai imaginați-vă că abuzurile nu mai există. Și imaginați-vă o legislație corect înțeleasă și aplicată de cei care trebuie să o aplice. Și imaginați-vă departamente de Resurse Umane cu oameni capabili să explice și de o parte, și de alta, că angajații nu ar trebui să fie dușmanul managementului și nici invers. Și oameni de Resurse Umane capabili să facă relația aceasta să funcționeze. Și oameni care colaborează, nu care sunt mereu în competiție. Și acum credeți-mă când vă spun că există astfel de companii, și nu e doar un vis frumos și nu doar în imaginația mea sau a voastră.

Și acum haideți să vedem cum facem ca toate companiile din imaginație să fie transpuse în realitate. Căci, din păcate, nu trăim în imaginație. Și dacă tot “La început a fost cuvântul!”, haideți să începem cu începutul: cuvintele dor, rănesc, și pot distruge încrederea în sine și relațiile. Ce-ar fi să le cântărim mai bine înainte să le rostim?

Editor Simona Dobrican in colaborare cu Neagu Corina (Strategist de resurse umane și de afaceri, Trainer internațional)