Mărturie dramatică a unui pacient COVID: Simțeam că nu mai rezist, că pierd ultima speranță cu care mă pot agăţa de viaţă

Mărturie dramatică de pe patul de spital a unui pacient cu COVID-19: „Simţi cu aluneci în urma vieţii, cum te dezintegrezi”. Răzvan Suciu are 42 de ani şi 120 de kilograme. S-a crezut invincibil şi a amânat să facă vaccinul anti-COVID, dar boala i-a dat peste cap teoria. Toată familia lui s-a infectat după un picnic. Copiii şi soţia au forme uşoare ale bolii, dar el a fost în stare gravă.

Răzvan Suciu: La aproape o săptămână de la internare, starea mea începe să se degradeze din ce în ce mai mult. Simți cum aluneci înapoi, fără să spun cuvinte mari, în urma vieții. Pentru mine cel mai macabru lucru a fost acel moment în care simțeam că mă degradez, simțeam că nu mai rezist, simțeam că pierd ultima putere din mine și ultima speranță cu care mă pot agăţa de viaţă. Cred că numai credinţa în Dumnezeu și dorința să-mi revăd copiii și familia m-au adus înapoi din macabrele şi recile gheare ale morţii. Este exact lucrul pe care l-am simțit.

Reporter: Ați făcut vaccinul anti-COVID?

Răzvan Suciu: Nu, niciunul din noi. Ironia sorții și senzația mea că sunt invincibil, am zis că săptămâna viitoare, luna viitoare o să-l fac. N-am zis niciodată că nu cred, dar am amânat. Eu sunt un munte de om, 120 de kilograme, am zis că nu mă învinge nimeni, sunt puternic, sunt viu, sunt tânăr, dar nu e deloc aşa.

E o boală perfidă, câteodată te atrage așa, în capcana ei, te duce și parcă te captează, ca o paralizie inconștientă, te duce până într-un punct, iar de acolo ești ca într-un fel de anestezie, nu-ți dai seama cum decazi. Aluneci într-un întuneric și parcă pici într-o văgăună și tu încerci să te agăți cu disperare, ca și cum cazi într-o fântână întunecată și rece și încerci să te ridici, dar e imposibil. E macabru ce se întâmplă uneori. Auzi seara pe holuri cum se aleargă, nu știi cine și cum a mai pierdut o luptă cu viața.

Sursa: Digi 24