BREAKING NEWS
  • 23:25 » O femeie de 35 de ani a căzut secerată pe stradă, în timp ce își ducea copilul la școală. A fost transportată la spital în comă
  • 23:23 » Dosarul Caracal | Gheorghe Dincă a fost CONDAMNAT la 30 de ani de închisoare pentru ororile comise
  • 23:21 » Ce nu mai voie să faci în Sectorul 6 al Capitalei. Amenzile sunt mari
  • 22:25 » Simona Halep nu se mai ascunde. Cu cine s-a afișat sportiva în plină zi. Toni Iuruc e istorie
  • 22:23 » O nouă moarte suspectă în Rusia. Aliatul lui Putin „a căzut de la mare înălțime”
Daca ti-a placut, distribuie acum!

Moartea asistată, ca drept uman? Interviu cu un medic din Elveția despre o procedură controversată: „Când oamenii nu mai suportă durerile, ce fac?”

Pe 23 august 2022, românul Eugen Marin Sabău, 46 de ani, a devenit primul deținut din Spania care a primit dreptul de a fi eutanasiat în spitalul penitenciar din Spania în care se afla. Libertatea a discutat cu dr. Erika Preisig din Elveția, care de mai bine de 15 ani asistă medical oameni care vor să moară.

PRECIZARE: Relatăm despre moartea asistată întrucât este un subiect de mare complexitate umană, medicală și legală, care merită cunoscut de publicul nostru. Argumentele vin din toate taberele de experți, pro și contra.

Eugen Marin Sabău a rămas paraplegic în decembrie 2021, în timpul unui atac armat pe care el l-a comis, la fostul loc de muncă. A împușcat 3 colegi și 2 polițiști. În decizia instanței spaniole, care i-a aprobat cererea de a fi eutanasiat înainte de a fi judecat, este stipulat faptul că „prevalează dreptul la o moarte demnă”. Este primul deținut din Spania care are dreptul la o „moarte demnă” – și printre puținii din Europa – de la intrarea în vigoare în Spania a Legii eutanasiei, în anul 2021.

„Încă sunt un om care salvează vieți, iar moartea este o parte din viață. Parte din viață poate fi ca oamenii să aibă o moarte bună, decentă”, explică dr. Erika Preisig o practică pe care cei mai mulți oameni nu o asociază cu „medicina”.

Dr. Preisig este medic generalist la o clinică din Elveția și a asistat peste 500 de persoane, în cei aproximativ 15 ani de când face asta.  Boala tatălui a determinat-o să asiste oamenii să moară Medicul din Elveția a acceptat un interviu telefonic cu Libertatea, în care a oferit mai multe detalii despre ce presupune munca sa. O muncă pe care o face din credința că „moartea asistată este un drept uman”. Este și un mod de a reduce și evita sinuciderea, crede ea.

Dr. Erika Preisig a decis să asiste medical oameni care suferă de afecțiuni incurabile să-și pună capăt vieții, după ce în 2006 tatăl ei, în vârstă de 82 de ani, a murit asistat. Bărbatul suferea de o afecțiune incurabilă și cu câteva luni înainte avusese și o tentativă eșuată de sinucidere. A fost prezentă în momentul în care tatăl ei și-a administrat medicamentul. Își amintește că acesta a murit liniștit, în brațele ei.  Atunci s-a gândit că moartea nu trebuie să fie una dureroasă.

Acuzată de crimă  După 13 ani de practică, dr. Erika Preisig a fost pentru prima dată acuzată de crimă.  În anul 2019, dr. Preisig a asistat o femeie trecută de 60 de ani, care suferea și de o tulburare mintală, să se sinucidă medical. Instanța a decis, inclusiv la apel, că acuzația de crimă este neîntemeiată. Preisig a fost nevoită însă să plătească o amendă pentru „încălcarea legilor care reglementează utilizarea medicamentelor”, notează presa elvețiană.   Medicul a declarat ulterior că acela a fost singurul moment în care s-a gândit să renunțe la această practică. S-a simțit acuzată pe nedrept. A decis însă să-și continue munca, pentru că știe câți oameni au nevoie de ajutorul ei și au încredere în ea.  Deși pentru cei mai mulți oameni e greu de acceptat chiar și ideea de moarte, dr. Erika Preisig vorbește despre „dreptul la o moarte demnă”, la fel de important ca o viață demnă. Nu-i este ușor însă. Presiunea este mereu prezentă și, pentru a face față, încearcă să fie înconjurată de oameni care o sprijină, face sport și drumeții pe munte.

Diferența între sinucidere voluntară și eutanasie asistată  Moartea asistată medical include atât sinuciderea voluntară, cât și eutanasia asistată. Care este diferența între ele:  Sinuciderea asistată este un proces activ în care pacientul își pune capăt propriei vieţi, iar medicul este doar martor și îi oferă pacientului medicamentele pe care urmează să și le administreze. Punctual, pacientul este cel care deschide perfuzia sau înghite medicamentele, care îi vor provoca moartea, imediat după administrare. În cazul eutanasiei, există posibilitatea ca pacientul să fie complet pasiv și, astfel, medicul să fie cel care administrează substanțele care îi vor provoca moartea.

În Elveția, morțile asistate nu au loc în spitalele de stat, ci în clinici deschise de asociații sau în case special amenajate pentru aceste momente. Legea elvețiană prevede existența a cel puțin doi martori, precum și informarea poliției, imediat după ce medicul constată decesul.  După fiecare moarte asistată are loc o inspecție a poliției, care vine să se asigure că totul a decurs conform legii. Sinuciderea asistată e procesul prin care pacientul deschide singur perfuzia sau înghite pastilele care îi vor provoca moartea. Moartea asistată în Europa Sinuciderea asistată medical este legală în Elveția din 1942, iar eutanasia medicală se poate face în alte patru țări din Europa: Belgia, Olanda, Luxemburg și Spania.  Durerea intolerabilă. Neputința de a respira. Greața constantă. Scurgeri de urină și fecale. Să nu poți face lucruri de bază, cum ar fi să mănânci, să mergi la toaletă, să citești și să te miști. Dependența de alte persoane. Pierderea memoriei. Pierderea demnității, sunt printre motivele care îi fac pe oameni să-și dorească să se sinucidă asistat, conform studiului „To die well: the phenomenology of suffering and end of life ethics” („A muri bine: fenomenologia suferinței și etica referitoare la sfârșitul vieții” – trad.).

Studiile indică faptul că 70% dintre cei care apelează la aceste servicii medicale sunt bolnavii de cancer, notează Scena9 într-un articol pe acest subiect.  Oamenii acceptă de obicei invaliditatea, dar când nu mai pot suporta durerile, ce fac? Sunt dureri pe care nici morfina nu le domolește.

Dr. Erika Preisig a învățat, de-a lungul experienței sale, inclusiv în cei peste 20 de ani de când practică medicina paliativă, că sunt dureri la care oamenii nu mai pot rezista.

Ce este îngrijirea paliativă care se întâmplă și în România Îngrijirea paliativă este o specialitate care apare din ce în ce mai mult în medicina modernă și se concentrează pe un tratament care diminuează durerile, fără a vindeca afecțiunea respectivă.

Totuși, suferința nu se referă doar la durerea fizică, ci și la ceea ce suntem capabili să facem în lume și cine suntem capabili să fim, mai precizează studiul „To die well: the phenomenology of suffering and end of life ethics”.

Când medicina nu mai are soluții în fața bolilor incurabile, unii pacienți în fază terminală ajung în centre de îngrijiri paliative.  În medie, pacienții mai trăiesc aici 18 zile, timp în care se fac eforturi pentru a le ameliora durerile fizice și a le asigura un sfârșit demn.  Condițiile pentru a fi eligibil pentru o moarte asistată  Pentru că moartea asistată este legală încă din anii ‘40 în Elveția și pentru cetățeni din alte state, oamenii care vin aici pentru această practică sunt de peste tot din lume.  Dr. Preisig spune că, în fiecare an, aproximativ 80 de persoane din alte țări vin să moară asistat în Elveția, prin intermediul asociațiilor care susțin dreptul la „o moarte demnă”. Nu toate asociațiile care se ocupă cu asta în Elveția oferă servicii și cetățenilor străini. Pe lângă registrele medicale, dr. Preisig păstrează și un jurnal personal în care notează cazuri care au impresionat-o.

Conform legii elvețiene, medicii pot furniza mijloace pentru a se sinucide, cât timp acest lucru nu se bazează pe interesul propriu, cum ar fi un câștig financiar. Organizațiile non-profit care administrează medicamente ce pun capăt vieții, așa cum este și organizația doctorului Preisig, au fost înființate pentru prima dată în Elveția în anii 80. Astfel, din punct de vedere legal, pentru ca o persoană să poată muri asistat în Elveția, pe lângă costurile care se ridică la câteva mii de euro, trebuie: să fie membru al uneia dintre asociațiile care facilitează, prin personal medical, moartea asistată; să fie în deplinătatea facultăților mintale; ca starea de sănătate să fie constatată de cel puțin doi medici; să fie majoră; să sufere de o boală incurabilă și/sau care îi provoacă dureri insuportabile; să dovedească faptul că dorința de a muri este una la care a reflectat o perioadă lungă; ca familia sa să fie informată; să fie informată cu privire la alternative, precum îngrijirea paliativă. printre cazurile speciale intră oamenii în vârstă cu comorbidități.  „Pentru a se asigura că dorința de sinucidere este bine gândită și durabilă, medicul trebuie – în afara cazurilor excepționale justificate – să aibă cel puțin două discuții detaliate cu pacientul, separate printr-un interval de cel puțin două săptămâni”, pentru ca acesta să aibă mai mult timp să se gândească la decizia sa. Asta înseamnă, de asemenea, și că posibilii pacienți vor fi nevoiți să cheltuiască mai mulți bani, pentru a sta o perioada mai lungă în Elveția, sau pentru a face două drumuri, dacă starea de sănătate le permite. Conform datelor oficiale, în 2003 au murit asistat în Elveția 187 de persoane, 587 – în 2013 și 1.009 – în 2017. În 2011, dr. Preisig și-a înființat, în memoria tatălui său, propria organizație, Lifecircle, pe care o conduce și astăzi. Activitatea ei se desfășoară în orașul Basel, la mai puțin de 100 km de Zürich.  „Scopul Lifecircle nu este de a face cât mai multe morți asistate posibil, ci de a ajuta legalizarea acestei practici, de a-i ajuta pe oameni să poată muri la ei în țară.

Oamenii trebuie să călătorească din America în Elveția, de exemplu, pentru a muri.

Este inuman să călătorești într-o stare de sănătate în care nimeni n-ar călători, dar o persoană o face pentru că vrea să moară în pace”, declară pentru Libertatea, dr. Preisig.  „Viața este cel mai prețios dar pe care l-am primit vreodată” De-a lungul timpului a întâlnit și cazuri de oameni care au vrut să moară „prea devreme”. Pacienți care mai au posibilitatea să urmeze anumite tratamente sau terapii despre care nu știu. I-a îndemnat să caute ajutorul potrivit și să aștepte.  Încercăm mereu să-i facem pe oameni să trăiască mai mult, iar moartea asistată este ultima posibilitate. Numai în cazurile în care toate celelalte posibilități au fost deja epuizate și sunt îndeplinite toate exigențele. Dr. Preisig: „Viața este cel mai prețios dar pe care l-am primit vreodată. Dar viața poate deveni și un chin intolerabil, când calitatea ei este înlocuită de suferință pură. A proteja și a îmbunătăți această calitate este sarcina noastră. Acesta este ceea ce urmăresc toți angajații și membrii Lifecircle”, notează medicul pe site-ul asociației. Cum a ajuns Spania să legalizeze moartea asistată

Spania este cea mai recentă țară în care s-au legalizat eutanasia și moartea asistată. Într-un an, de când a intrat în vigoare legea, 180 de persoane au murit accesând această lege, conform autorităților spaniole. Dintre acestea, 22 și-au donat organele, fiind astfel realizate 68 de transplante, mai spun autoritățile.

La eutanasiere, pacientul este complet pasiv, iar medicul administrează substanțele care îi vor provoca decesul. Legalizarea eutanasiei și a morții asistate în Spania a fost un proces de durată. Prima discuție publică a avut loc în 1984, când a fost înființată asociația Derecho a Morir Dignamente (Dreptul de a muri cu demnitate – trad.). Apoi, în 1986, Legea Generală a Sănătății a fost actualizată și le permitea pacienților să refuze îngrijirile medicale, prin externarea voluntară.  În 2009, dr. Marcos Ariel Hourmann a fost primul medic condamnat pentru eutanasie. Acesta a fost condamnat la un an de închisoare pentru administrarea intravenoasă a unei substanțe, punând capăt vieții unei femei de 82 de ani, care a cerut expres moartea din cauza afecțiunii de care suferea și care îi provoca dureri îngrozitoare. „Înainte de orice, cred în viață”, a declarat medicul, conform presei spaniole.

Pe parcursul celor 38 de ani care au trecut de la primele discuții publice pe acest subiect și până la legalizarea de anul trecut, mai multe persoane care sufereau de boli grave, incurabile, s-au sinucis. În mărturiile lăsate de ei, oamenii acuzau că nu pot face acest gest într-un cadru medical și solicitau o lege care să le „garanteze alegerea și dreptul de a muri”. Conform unui sondaj realizat în 2018, 85% din populația Spaniei era de acord cu legalizarea eutanasiei.  Pe 18 martie 2021, Congresul Deputaților din Spania a aprobat cu majoritate absolută Legea organică pentru reglementarea eutanasiei. Pe 25 iunie 2021, a intrat în vigoare și a fost dezincriminată moartea asistată în anumite circumstanțe.  Persoanele majore cu suferințe intolerabile, cauzate de o boală aflată în stadiu terminal sau care sunt diagnosticate cu o boală ireversibilă cu limitări asupra autonomiei fizice, cele care au cetățenie spaniolă, reședința legală în Spania sau certificat de înregistrare care dovedește un timp petrecut în Spania mai mare de 12 luni, pot solicita eutanasia de la medicul lor, prevede legislația spaniolă. Riscurile legalizării morții asistate    Printre cele mai prezente critici cu privire la această practică sunt cele de ordin religios. Acestea spun că eutanasia, deși făcută la cerere, rămâne o crimă, iar sinuciderea, în acest caz – moartea asistată, este tot un păcat.

Temerile criticilor vizează și faptul că, odată legalizată, eutanasia nu va mai putea fi controlată și va naște abuzuri din partea medicilor și chiar a pacienților: vor muri și oameni care nu și-au dorit, de fapt, asta.  Alții spun că ar pune presiune pe cei bolnavi sau în vârstă ori cu infirmități și îi vor constrânge să accepte eutanasia, pentru a nu mai fi o povară, notează Libertatea.  Întrebată dacă a avut vreodată dileme referitoare la moartea asistată, dr. Preisig spune că a avut temeri, dar nu dileme. „Temerile sunt legate de presiunea socială asupra oamenilor foarte în vârstă”, spune medicul elvețian.  „Vârsta înaintată” este cel mai nou criteriu adăugat pe lista celor care pot opta pentru moartea asistată în Elveția. A fost însă introdus doar de una dintre organizațiile care se ocupă cu asta. O decizie contestată și de Asociația Medicală Elvețiană, care punctează că „această schimbare e îngrijorătoare, pentru că nu se poate exclude ca persoanele în vârstă sănătoase să fie supuse presiunii de a-și lua viața”, conform The Guardian.

Din punct de vedere legal, în România eutanasia, în cazul oamenilor, este pedepsită cu închisoare. „Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”, conform Codului Penal. Și Codul deontologic al medicilor interzice eutanasia.  „Și-au deschis perfuziile și au murit îmbrățișați”  Spre finalul conversației, am rugat-o pe dr. Preisig să împărtășească o poveste pe care a notat-o și în jurnalul personal. O redăm, așa cum a povestit-o doctorul.  „A venit la mine un cuplu. Erau două persoane care s-au cunoscut când aveau 5, respectiv 6 ani. Și-au promis atunci să rămână îndrăgostiți unul de celălalt pentru totdeauna. Când erau mici și spuneau asta, cei din jur râdeau de ei. Apoi, au mers la școală și au continuat să fie îndrăgostiți. Au mers la universitate, dragostea dintre ei a continuat. S-au căsătorit și au avut două fiice. Erau parte din asociația Swiss Exit (o asociație care sprijină pacienții rezidenți în Elveția să se sinucidă asistat – n.r.) de 30 de ani. După ce au petrecut 70 de ani împreună, ca prieteni și iubiți, și-au promis că vor muri împreună orice s-ar întâmpla. El a fost diagnosticat cu cancer la vârsta de 78 de ani. S-a operat, a făcut chimioterapie, radioterapie, dar nimic nu l-a putut salva. La 81 de ani era bolnav incurabil. Ea avea 80 de ani și în afară de artroză, starea ei de sănătate era bună. Ea a decis să moară cu el, dar asociația a refuzat inițial. Nu voiau să acorde dreptul la moarte asistată cuplurilor, în cazul în care unul dintre ei nu era bolnav incurabil.  Femeia a fost trimisă la psihiatru, el a spus că «din punctul lui de vedere, ar trebui să primească dreptul de a muri asistat, pentru că e în deplinătatea facultăților mintale și că ar trebui să o lăsăm să facă asta, pentru că nu vom putea evita o sinucidere». După o lungă discuție cu medicul psihiatru, femeia a primit aprobarea de a urma procedura morții asistate, care în ultimii ani poate fi accesibilă și pe criteriul vârstei înaintate. Au venit împreună, dar nu exista un pat dublu, nimeni nu se gândise la cazurile în care doi oameni vor să moară împreună. Aveam un pat de 90 de cm, de o persoană. Le-am spus că unul dintre ei poate sta pe un fotoliu confortabil lângă pat, iar celălalt poate să se întindă pe pat. Ea a refuzat: «să aibă un pat de 90 de cm pe care să poată muri împreună e cel mai minunat lucru care ni se poate întâmpla, pentru că la un moment dat, când am fost foarte tineri, am făcut dragoste într-un pat de o persoană. Iar acum vom muri într-un pat de o persoană», a spus femeia. Și-au deschis perfuziile și au murit îmbrățișați. Lucruri ca acesta îți arată faptul că ai dreptul să pleci împreună, după o viață lungă petrecută împreună”, conchide medicul.

Sursa: libertatea.ro


Daca ti-a placut, distribuie acum!
Alte articole care te-ar putea interesa...
LEAVE A COMMENT

×

Dă-ne un like pe Facebook

Facebook
Închide
Închide