„MUCLES” ÎN LEGĂTURĂ CU PROTESTELE DE LA CUGIR

Cândva uzină fanion a industriei de apărare, Uzina Mecanică din Cugir este blocată de protestele angajaților față de salariile foarte mici, majoritatea spre minimul pe economie. În cele 7 zile am remarcat, în special nepăsarea factorilor centrali de la București, în special a conducerii ROMARM, firma mamă a UM Cugir, față de solicitările protestanților. Nu mai vorbesc de vreo reacție din partea ministerului Economiei, știut fiind că acesta este acționarul majoritar.

Nesimțire, nepăsare, indolență, incompetență sau doar frică de confruntare cu realitatea? Nicio tresărire, nicio vorbă din partea ministrului de resort sau măcar a secretarului de stat responsabil.

Singurul care, de voie, de nevoie a discutat cu protestatarii a fost directorul fabricii, Marin Morariu, care a oferit o mărire de doar 6,5%. Nici cât inflația, având în vedere că salariile angajaților nu au mai fost majorate din 2016, din perioada în care uzina era pe profit. Spun „era” pentru că, în 2020 firma a suferit pierderi de 7,69 milioane lei la o cifră de afaceri de doar 71,8 milioane lei, după ce în anul anterior a avut un profit de aproape 30 milioane lei. Și nici pentru 2021 nu se anunță o situație prea roz întrucât nu a mai avut niciun contract cu statul român, dacă e să luăm în considerare datele oficiale din SEAP.

Cum a fost posibilă o astfel de cădere? De vină nu poate fi actualul manager, care se află în conducerea fabricii de aproximativ 10 ani, fie ca director general, fie ca director general adjunct, ani în care societatea a avut profit rezonabil. Ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici?

Păi, să corelăm datele. Coincidență sau nu, începând cu 2020, director ROMARM (companie a cărei filială este UM Cugir) este numit un anume Țuțu (pe bune, chiar acesta e numele lui), foarte apropiat clicii liberale din jurul ministrului de atunci Popescu. „Un manager extrem de motivat și proactiv, cu o experiență solidă în domeniul sistemelor de securitate și siguranță a informației”, se autocaracterizează acesta pe site-ul ROMARM. Bine, că „sistemele de securitate și siguranță a informației” nu prea au nici în clin, nici în mânecă cu industria de apărare o dovedește din plin. Dar ce contează? E la butoane. Sau mai bine zis, la „bușoane” pe unde se scurge „para-ndărătul” aferent.

Dar, ar fi putut el să birjărească de capul lui această companie națională fără o protecție pe măsură? Nicidecum. Tot cam pe-atunci este numită secretar de stat cu responsabilități pe industria de apărare o anume Daniela Nicolescu, supranumită de unele massmedia „pușculița PNL”. Și ea are o experiență mirobolantă, dar în domeniul cooperației. Și a dovedit-o, „cooperativa” liberală funcționând din plin. Plinul lor, că de al industriei de apărare nici nu poate fi vorba.

Este incredibil cum au fost plantați și sunt susținuți astfel de oameni într-un domeniu „definitoriu pentru securitatea statului”, ca să folosesc o sintagmă dragă actualilor guvernanți, în frunte cu „al lor” Ciucă. Au dat vreun semn de bunăvoință față de acești protestatari? Au dat vreun semnal public, măcar de compasiune față de aceștia? Silentio stampa. Că dacă nu vorbesc despre ea, nu există!

Interesant este că, în timp ce angajații UM Cugir sunt plătiți la minimul pe economie și fabrica este dusă în faliment, cei trei membrii ai consiliului de administrație sunt plătiți cu 3.592 lei pentru o singură ședință pe lună care, din sursele noastre, nu prea se ține. Și atât de meseriași sunt și ăștia, de au dus fabrica de râpă.

Apropo, își închipuie cineva câtă specializare și ce riscuri comportă o astfel de activitate de producere armament și muniție? Bun, se invocă lipsa de productivitate a fabricii (repet, relativă dat fiind profitul din cei 5 ani anteriori), dar ce s-a făcut pentru a se preveni? Măcar s-ar fi putut trece din nou pe producția de mașini de cusut. Și, apropo. Ce s-a făcut, unde a fost pitită linia de fabricare muniție NATO achiziționată de ROMARM pentru UM Cugir acum aproximativ 10 ani și care a costat peste 20 milioane de euro?

Tot pe surse, am aflat că în această perioadă liderii PNL şi PSD negociază intens împărţirea funcţiilor de conducere a societăților filiale ale ROMARM, în prezent, PNL deţinând majoritatea posturilor. Timp de 30 de ani aceste funcții s-au ocupat exclusiv politic, în funcție de partidul care s-a aflat la putere. Ce management performant, ce competență în domeniu? Carnetul de partid rămâne baza, criteriul fundamental.

The rest is silence! Sau „mucles”, cum mai zice românul.