Tudor Scripor este artist de profesie și mare parte din viața lui a pictat și a predat arta. La un moment dat, la un curs de-al său a venit un student nevăzător care i-a reproșat că nu l-a făcut să înțeleagă termenul de culoare.

Luna trecută a câștigat Outstanding Leadership Award în cadrul Conferinței Internationale Education 2.0, din Dubai, probabil unul dintre cele mai importante evenimente din lume în zona de educație.

Dar povestea lui Tudor Scripor este mult mai complexă, iar invenția sa merită toată lauda din lume. De aceea, te invit să le descoperi în numai câteva minute de lectură.

Tudor tu ești inventatorul a ceva extraordinar…

Da, am dezvoltat un alfabet al culorilor pentru nevăzători și nu numai. Când spun nu numai, mă refer la daltoniști pentru că am constatat cu surprindere că mulți daltoniști sunt interesați de acest alfabet pentru că ei nu disting culorile. Practic e o combinație de puncte, ca și o extensie a alfabetului Braille.

Ceea ce ai dezvoltat tu este un business sau mai degrabă un business social?

Nu, nu este un business, este o inovație, este un alfabet. Întrebarea asta să știi că mi-am pus-o și eu la început. Ca să înțelegi contextul, eu am pornit toată treaba asta după ce am avut un student nevăzător la un workshop. Eu predam tehnici de pictură, restaurare, iar el mi-a reproșat că nu l-am făcut să înțeleagă conceptul de culoare, care pentru el era și este abstract.

Eu am crezut că pentru a-i explica unui nevăzător un tablou, sau o pictură înseamnă să-i faci o descriere volumetrică, ceea ce am și făcut. Am reprezentat un tablou de Grigorescu și în loc de lână am pus vată, în loc de piciorușele oilor am pus bețe de chibrit și ulterior mi-am dat seama că volumetria nu are nicio legătură cu termenul de culoare.

Am căutat să văd ce codificări ale culorilor au nevăzătorii și nu am găsit nimic. Ei știu că iarba este verde și cerul este albastru, scriu în Braille și atât.

sursa: life.ro