BREAKING NEWS
  • 1:21 » Vaccinul românesc este gata
  • 0:25 » Premierul Ciucă anunță plafonarea prețului la energie și la gaze, de la 1 februarie
  • 0:23 » Gradul de siguranță în școli, între 76 și 82%, spune Cîmpeanu. Ce a răspuns ministrul la întrebarea „cum își trimite copilul la școală”
  • 0:22 » Ciucă: Un milion de facturi trimise greșit vor fi refăcute, fără ca oamenii să fie debranşaţi sau să plătească penalități
  • 0:20 » FOTO: Un minor şi doi tineri din Afganistan, depistaţi la frontiera Giurgiu, ascunşi într-un TIR turcesc
Daca ti-a placut, distribuie acum!

Cu toții ne-am dorit un film „Dune” care să se ridice la pretențiile imaginației noastre. O ecranizare care să livreze „imagini canonice” care să te facă să te ridici din scaunul de cinematograf și să exclami: „Da, așa arată un ornitopter! La fel mi-am imaginat și eu decorurile Casei Harkonnen! Acesta este chipul lui Stilgar-fremenul! Iată cum sună limba Sardaukarilor!” Sardaukari! Simpla rostire a acestui cuvânt ar trebui să-ți provoace fiori pe șira spinării.

Pentru că Dune este un ucigaș profesionist de regizori tocmai din cauză că e un univers atât de greu de fixat într-o grilă cinematografică. David Lynch a încercat ceva în 1984 iar rezultatul a fost un concentrat de supă cosmică, în care a încercat să îngrămădească primele două volume „Dune” în ceva mai mult de două ore de proiecție.

Dincolo de timp și peste toate avem misteriosul ordin Bene Gesserit, parțial personaje pozitive, parțial vrăjitoare-zgripțuroaice, cu minte brici și scopuri ascunse și perfide, angajate într-un soi de program de eugenie rasială al cărui scop este crearea Kwisatz Haderach – un super-om cu puteri colosale.

 

 

Sursa: digi24.ro


Daca ti-a placut, distribuie acum!
Alte articole care te-ar putea interesa...
LEAVE A COMMENT

×

Dă-ne un like pe Facebook

Facebook
error: Continutul este protejat!
Închide
Închide