BREAKING NEWS
  • 23:57 » Moldova va achita la timp avansul către Gazprom pentru gazele din ianuarie, asigură Guvernul
  • 23:53 » Proteze PRINTATE 3D. Un proiect PREMIAT al Universității Tehnice din Cluj, în sprijinul persoanelor cu nevoi SPECIALE
  • 23:45 » FOTO: Incendiu cu final TRAGIC într-o localitate din județul Mureș
  • 23:42 » Parlamentari ruşi îi cer lui Putin să recunoască independenţa regiunilor din estul Ucrainei
  • 23:40 » Comisia Europeană va reţine din fondurile alocate Poloniei, în contul amenzii pentru mina de la Turow
Daca ti-a placut, distribuie acum!

La 21 luni de când au fost închise pentru prima dată școlile, România tot nu și-a pregătit (sau echipat) profesorii pentru a preda online și nici să asigure condiții minimale pentru învățarea de acasă. Sute de mii de copii în continuare n-au o conexiune sigură la internet și nici dispozitive decente de pe care să poată lucra. Nu mai vorbim de o formare minimală pentru ei sau părinții lor. Guvernul nu pare să aibă o strategie pentru a remedia situația dezastruoasă, iar pe termen lung consecințele le vom plăti cu toții.

Lipsa de acțiune a guvernului față de nevoile elevilor și ale profesorilor au agravat problemele vechi ale sistemului de învățământ din România. Statul nu doar că a ratat ocazia de a investi masiv în educație în această perioadă și de a corecta din nedreptățile sistemice, dar a înrăutățit lucrurile pentru majoritatea elevilor și profesorilor.

Lucrez de șase ani deja într-o comunitate defavorizată din apropierea Bucureștiului. Oferim sprijin remedial pentru copii la școală și material, social, pentru familiile lor. Am lucrat cu sute de copii în această perioadă, din zeci de familii. În plus, am cercetat și documentat situația în comunități similare din țară. În general, pe lângă inegalitățile majore dintre școlile din marile orașe și școlile din mediul rural, există diferențe importante între parcursul copiilor și în cadrul unei comunități defavorizate.

Putem vorbi de două tipuri de elevi în astfel de comunități: majoritatea, cei pentru care piedicile sistemice reprezintă un capăt de drum și care au un traseu limitat, la fel ca frații lor mai mari și părinții lor și cum vor avea și cei ce-i vor urma.

Sunt cei care ajung să abandoneze școala fără a termina gimnaziul, sunt cei care merg la muncă încă de la 12-13 ani pentru a contribui la supraviețuirea familiei, cei care nu înțeleg ce citesc și nu pot rezolva o problemă simplă de matematică. Ei sunt rezultatul unui sistem de învățământ indiferent și al unui sistem de protecție socială inexistent. Anterior pandemiei, ei erau deja condamnați, erau deja în risc de abandon, absentau mult, nu aveau un mecanism real pentru a fi recuperați.

Acestor copii pandemia le-a curmat și iluzia unei speranțe, împingându-i și mai mult pe șantiere, la muncă și îndepărtându-i complet de școală.

Pandemia le-a răpit șansele chiar și celor mai buni copii din mediile defavorizate
A doua categorie de elevi este o minoritate. Acești copii învață în școli care, în general, deservesc comunități defavorizate, școli cu rezultate slabe. Dar ei făceau eforturi mari și reușeau să aibă rezultate mult peste media colegilor. Sunt copiii care făceau sacrificii, alături de părinții lor sau în ciuda piedicilor familiale, și reușeau să obțină 7, 8 sau chiar 9 la Evaluarea Națională la școli unde media abia trecea de 5.

Ei sunt cei care reușeau să profite de puținele oportunități oferite de școlile din zonele defavorizate, iar pandemia le-a răpit acele șanse și i-a lăsat singuri.

Cunosc personal astfel de copii și am văzut cum la matematică au pierdut puncte la Evaluarea Națională la exerciții la care anterior pandemiei n-ar fi avut probleme. Cunosc copii care au pierdut toate reflexele de învățare pe care și le creaseră, pentru că nu au mai putut urmări lecțiile de pe un ecran și nu s-au mai bucurat de sprijinul profesorilor ca în perioada când mergeau la școală.

În cazul lor, resursele disponibile pentru mediul online (internet, tabletele oferite de Guvern) au fost sub calitatea celor pe care le au copiii din familii înstărite. 30% dintre copiii din România trăiesc în risc de sărăcie, potrivit Eurostat, iar 33% dintre cele mai sărace gospodării ca nivel de venituri nu au acces la internet.

Copiii din aceste familii sunt cei pe care guvernul i-a trădat cel mai mult și a căror mobilitate în ierarhiile societății va fi cea mai afectată de pandemie.

Sursa soala9.ro


Daca ti-a placut, distribuie acum!
Alte articole care te-ar putea interesa...
LEAVE A COMMENT

×

Dă-ne un like pe Facebook

Facebook
error: Continutul este protejat!
Închide
Închide