PNL. VICTORIA DOCILULUI

          Așa cum anticipam acum două săptămâni, alegerile din interiorul PNL au ajuns mai devreme decât ne așteptam în faza amenințărilor directe, dat la gioale și tesle între genunchii concurenților.
          Deocamdată se conturează taberele și susținătorii celor doi candidați anunțați. Cîțu este susținut fățiș de majoritatea liderilor PNL cu reprezentativitate în media, trecând în prim-plan datorită susținerii celor mai cunoscuți adjuncți pe linie de partid: Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele partidului, cele două foste președinte, Alina Gorghiu și Raluca Țurcan și nu în ultimul rând, Robert Sighiartău, secretarul general al partidului. În mod indirect, prezența acestora din urmă, dar și a unor membri ai guvernului cum ar fi Ciucă și Aurescu induce aparența susținerii acestui candidat și de către președintele țării.
          De partea cealaltă, Ludovic Orban se bazează pe susținerea unor baroni locali fideli, al căror număr scade încet și sigur. Sau „pas cu pas”. Cedarea principalelor trei ministere cu bani a nemulțumit mulți lideri/baroni locali care-și văd limitat accesul la fondurile de unde-și puteau ciuguli tainul. Tocmai acest aspect sesizat de Ludovic Orban l-a determinat să treacă la atacuri frontale, directe, acuze, chiar și amenințări la adresa susținătorilor lui Câțu. „Lichele, oportuniști și oportuniști” este epitetul general folosit la adresa adversarilor. Deocamdată nu „s-a dat” la Cîțu, dar momentul acesta nu e departe.
Continuarea în acest mod a luptei electorale preponderent în spațiul public va avea ca efect pierderea multor simpatizanți nemembri de partid care, scârbiți de comportament vor cliva către USR, așa-zisa alternativă din dreapta eșichierului politic. Sau vor renunța de tot.
          De ce se acționează așa?
          La congresul PNL vor fi 5000 de delegați și va fi imposibil pentru șefii de filiale să își controleze oamenii la vot, chiar dacă vor putea să controleze alegerea delegaților. Acestor votanți se adresează războiul declarațiilor din ultimele zile, zugrăvirea în nuanțe cât mai negative a contracandidaților, împroșcarea cu lături fiind tehnica de campanie utilizată în mod general în țara noastră. „Nu-l votați p-ăla că-i mai ticălos decât mine!”. Asta e esența mesajelor. Niciunul nu e mai bun. În fond, când am ales noi pe cel mai bun dintre candidați?
          Odată intrați în cursă, niciunul din cei doi candidați nu își permite să piardă. În acest caz, învingătorul nu va câștiga totul dar sigur, învinsul va pierde tot. Acesta e trendul. În această logică, nu exclud situația ca înainte de congresul din toamnă, cel care va constata că va pierde se va retrage strategic din cursă invocând unitatea partidului, intersul național, bla, bla, astfel încât să-și minimizeze căderea. Sau o va face dacă i se va cere de către …
          Până în prezent liderul de facto nu s-a pronunțat deschis. A transmis o serie de mesaje, a sugerat prin anumite gesturi și meta-limbaj preferința, dar țugulanului liberal (cei 5000 de votanți la congres), ca dealtfel tuturor țugulanilor, trebuie să le spui cu subiect și predicat ca să înțeleagă.
          În fond și la urma urmei, nu acum se va decide candidatul la viitoarele prezidențiale. La momentul potrivit, învingătorul din toamnă, uzat electoral de guvernare se va retrage pentru a face loc adevăratului ales.
          Și cine credeți că va fi suficient de docil s-o facă?

PS Imaginea siglei este special aleasă. 

Sursă foto: https://rsbadita.wordpress.com/