Stareţul mănăstirii ortodoxe ucrainene Lavra Pecerska (Lavra Peşterilor) nu are o dilemă morală: dacă este nevoie, va pune mâna pe armă pentru a apăra Kievul de duşmanul rus, chiar dacă pentru aceasta va trebui să renunţe la sutană, prezintă EFE într-un reportaj povestea părintelui Makarii, anunță news.ro.

“Deocamdată, biserica se roagă, dar, când va sosi momentul, vom lupta”, a declarat pentru EFE părintele Makarii, stareţ al mănăstirii situate în capitala ucraineană.

Feţe bisericeşti precum Makarii au jucat din timpuri imemoriale un rol foarte activ în societatea ucraineană, nelimitându-se doar să-i spovedească şi să-i aline pe credincioşi.

De la declararea independenţei faţă de URSS, în 1991, preoţi ortodocşi şi sacerdoţi catolici au participat la toate revoluţiile, ba chiar s-au dus la război cu arma în mână.

Armele urmează să sosească

“Acesta este un război împotriva poporului ucrainean, acesta este un genocid. Am mai trecut prin aşa ceva sub Imperiul rus. Ne amintim de Holodomor (când liderul sovietic Iosif Stalin a condus şi orchestrat înfometarea până la moarte a milioane de ucraineni – n.r.), foametea din 1932. Şi acum din nou”, deplânge el.

Makarii, un ucrainean robust, foarte şugubăţ, a dat deja comandă de cască şi de vestă antiglonţ, iar armele pe care le-a comandat au plecat deja din Polonia.

“Puştile vor sosi în trei sau patru zile. Când vor ajunge, vom pune chiar noi mâna pe ele. Ştiu să mă apăr”, dă el asigurări.

Spune totuşi că “rugăciunea este cea mai puternică armă din toate câte există”.

“Însă trebuie să fim pregătiţi să-l primim pe duşman cu rugăciuni şi cu o armă pe umăr. Poporul ucrainean va lupta pentru identitatea sa”, insistă el.

Makarii, care mărturiseşte că nu vrea să pună în cui veşmintele monahale şi să renunţe la 20 de ani de preoţie în Kiev, este pregătit să reziste între zidurile mănăstirii.

Sacii de nisip cu care să ridice o baricadă trebuie să ajungă dintr-un moment în altul.

Să nu ucizi

În faţa unei icoane a Fecioarei Maria, Makarii recunoaşte că “dogmele bisericii stabilesc că preoţii, oamenii Domnului, nu trebuie să lupte într-un război”.

“Dacă un preot luptă şi ucide altă persoană, chiar dacă este un duşman, nu mai poate continua să-l slujească pe Dumnezeu. Poate fi călugăr, dar nu preot”, explică el.

Fie cum o fi, spune Makarii, “sunt momente în viaţă în care unii fraţi dintre noi suntem dispuşi să punem mâna pe o armă şi să ne apărăm mănăstirea şi patria. Chiar şi sacrificându-ne misiunea noastră religioasă şi monahală”.

Nu toţi cei de la mănăstirea sa îi împărtăşesc părerea. Un alt preot încuviinţează timid când este întrebat dacă se opune să lupte împotriva armatei ruse.

Tovarăşi de arme

Makarii subliniază că “şi sacerdoţii catolici – de la Biserica Uniată – sunt dispuşi să lupte”.

“Ba chiar şi ortodocşii care ţin de Patriarhia Moscovei. Între ei sunt şi mulţi patrioţi ucraineni. Suntem tovarăşi de arme”, subliniază el, şi adaugă: “Iisus nu aparţinea de nicio patriarhie”. “El a spus: vă voi judeca după faptele voastre. Cum putem sta liniştiţi când în fiecare zi mor copii sub gloanţe?”, se întreabă el.

Părinţii lui Makarii – tatăl, în vârstă de 80 de ani şi mama, de 75 de ani – se află în regiunea Liov, destinaţia majorităţii refugiaţilor din acest război, pentru că este aproape de frontiera poloneză.

“Dacă Kievul cade, ruşii se vor îndrepta spre vestul Ucrainei. Cum aş putea doar să mă rog şi să nu fac nimic?”, se întreabă el.

Buna dispoziţie îi revine la ora mesei, de la care nu lipseşte borşul sau tăria. Makarii adăposteşte în mănăstire credincioşi ce nu suportă să aştepte să treacă bombardamentele în subsolurile clădirilor în care locuiesc sau în refugiile antiaeriene. Mănăstirea este un loc sigur, spune el.

Clopotniţa războiului

În mod tradiţional, în bisericile ortodoxe clopotniţele sunt de culoare albă în interior. Nu-i cazul. Clopotniţa aceasta are picturi colorate care povestesc istoria militară a Ucrainei.

“În biserică nu pot exista reprezentări care au legătură cu războiul, dar în clopotniţă nu-i o problemă. (Avem reprezentări) de la crearea regatului Rusiei Kieviene, la cneazul Iaroslav cel Înţelept, la Vladimir I al Kievului şi până la cazaci”, spune el.

Este reprezentată şi crearea Republicii Populare Ucrainene care a existat pentru o scurtă perioadă de timp, între 1917 şi 1920, până ce a fost lichidată de bolşevici.

“Aici avem războiul din Donbas şi acolo revoluţia de pe Maidan. Acum vom include şi războiul cu Rusia”, spune el.

“Makarii, care trage cu mândrie clopotele în ritmul imnului ucrainean, îi cere Domnului ca “poporul ucrainean să poată să-şi păstreze limba, cultura şi biserica”.

Sursa: Stiripesurse