QUO VADIS PNL?

          Așa cum prognozam în prima analiză publicată pe acest site, alegerile interne pentru președinția PNL a evoluat abrupt de la stadiul „concurență, luptă, răfuială” depășind chiar stadiul de „bubuială”. Acum este foarte clar că învinsul va pierde totul, dar nu se știe dacă învingătorul va câștiga totul.

          Și de ce nu va câștiga? Pentru că învinsul va părăsi corabia, luând cu el o felie, mai mare sau mai mică din partid. Felie care, odată ieșită din partid, se va situa anti-PNL, fapt care va conduce la slăbirea majorității și așa fragile a guvernării. Declarațiile tot mai dure, mai belicoase aruncate de-o parte și de alta de cele două tabere (găști?) fac imposibilă coabitarea sau reașezarea pe aceeași linie de front împotriva adversarilor politici.
          Ce e de făcut? Sau ce au de făcut cei din PNL? Este nevoie de o a treia cale, un al treilea candidat care să recoaguleze, reunifice partidul. O intervenție hotărâtă în culise, fermă dar camuflată a președintelui poate realiza asta, dar nici așa nu este sigur rezultatul. După cum știți și președintele statului a fost impus conjunctural la conducerea PNL, el nefiind niciodată perceput de marea masă a liberalilor drept un … liberal autentic, ci doar o soluție de avarie care să împiedice ascensiunea lui Ponta. 

          Pe cine ar împinge acesta pentru o a treia cale? Pe Siegfried Mureșan, agreat și cunoscut cât de cât pe la cancelariile europene? Pe Nicolae Ciucă, fostă primă opțiune de premier dar respins în culise de PNL, personaj agreat puternic de SUA? Nici unul, nici celălalt nu ar reuși să se impună electoratului intern, cu toate că ar avea oarecare șanse de turul doi la pezidențialele viitoare.

          Relativ la bubuiala din partid, fostul președinte al acestuia Crin Antonescu, într-o declarație de dezmințire a eventualei sale candidaturi lansate în spațiul public de istoricul Marius Oprea, s-a exprimat foarte clar și sintetic:  „Ai atins un obiectiv, continui, ai ratat, te retragi, lași pe altul” și că „Se leagă prea mult soarta partidului de a indivizilor”. Numai că Orban nu înțelege și nu se lasă dus.

          PS În fond și la urma urmei, poate că Antonescu ar fi soluția optimă pentru PNL, oferind un președinte de partid neimplicat în vreo structură de conducere a statului, neerodabil de efectele guvernării și un prezidențiabil competitiv. În pofida bubițelor sale din trecut.