Familia Papin avea trei copii, toate fete, Emilia, Christine și Lea. Din păcate, viața niciuneia dintre ele nu a fost una mult prea frumoasă, toate trecând prin traume greu de imaginat. Fiica cea mare, Emilia, a fost abuzată sexual de tatăl ei, așa că a decis să fugă la o mănăstire și să se călugărească, pentru a scăpa de această traumă prin care a trecut. Celelalte două surori, Christine și Lea, au rămas alături de părinți, fiind martore la certurile dintre aceștia și la actele de violență.

Christine și Lea Papin erau extrem de tăcute și retrase, preferând să petreacă timpul una în compania alteia. Între ele a fost o strânsă legătură, chiar dacă diferența de vârstă era de șase ani.

Legătura dintre surorile Papin și angajatorii lor era una specială. Singura care le dădea ordine era doamna Léonie, o femeie care a cerut perfecțiune. Tinerele angajate lucrau câte 14 ore pe zi și se bucurau de un singur liber pe săptămână. Ele erau și pedepsite atunci când nu duceau la îndeplinire una dintre sarcini, doamna casei aplicând mici abuzuri sau ciupituri.

Totul părea să fie în regulă, iar viața celor două surori, deși nu era perfectă, le încânta. Își duceau traiul liniște și se bucurau una de prezența celeilalte. Asta până într-o zi, când o furie de neoprit s-a năpustit asupra surorilor și au comis oribila crimă pentru care sunt acum în istoria Franței.