BREAKING NEWS
  • 19:25 » Lista farmaciilor care testează gratuit pentru Covid-19, publicată de Ministerul Sănătății
  • 20:44 » ALIMENTEAZĂ ȘI STAȚIA DE CARBURANȚI RST TE PREMIAZĂ
  • 22:21 » Copil rănit după ce două mașini conduse de două șoferițe s-au ciocnit, pe o stradă din Craiova
  • 22:13 » În drumul ei spre Carei, ștafeta galbenă Invictus a poposit la CLUJ
  • 22:01 » Protest incredibil la Roma.
  • 21:57 » Scandalul dintre Petre Roman și fiica lui, Oana Roman
  • 21:51 » Alexia Eram declarații cu privire la relația cu Mario Fresh

 VIDEO  Drumul Vinului, alternativa turistică ce poate concura stațiunile din Valea Prahovei. Secretele unei degustări de vin reușite

drumul vinului

Turismul oenologic pe „Drumul Vinului” din Prahova se naște grație fondurilor europene Foto: Guliver/GettyImages

 

Se spune că vinul este dovada constantă că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne vadă fericiți. Județul Prahova este „patria vinurilor roșii”, iar producătorii de aici și-au unit forțele ca să ofere o experiență completă oricui are curiozitatea să descopere secretele vinului. Turismul oenologic se dezvoltă și în România, iar nevoia de bani europeni pentru acest domeniu devine tot mai mare. „Drumul Vinului” din zona Dealu Mare este un proiect făcut cu fonduri europene şi prezenţa lui transformă judeţul Prahova.

Dealu Mare, una dintre cele mai cunoscute regiuni viticole din România, devine cu paşi siguri centrul turismului oenologic de la noi. Cum s-a ajuns aici?

În primul rând, cu ajutorul banilor europeni, care au fost folosiţi de producătorii de vin să reîntinerească viile, să planteze soiuri mai rezistente, să cumpere utilaje noi sau să renoveze cramele vechi şi să construiască spaţii noi de lucru.

În al doilea rând, poate mai importantă decât banii de la Uniunea Europeană este pasiunea oamenilor cu aceleaşi preocupări, care s-au decis că doar împreună pot face mai mult şi s-au asociat. Deşi sunt concurenţi în meserie, se susţin reciproc ca să atragă turişti şi aşa reuşesc să atragă atenţia asupra regiunii unde toţi fac vinuri deja recunoscute intern, dar şi internaţional.

„Sunt italian, dar m-am românizat și produc vin”

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24Suntem în judeţul Prahova, pe Drumul Vinului, şi primul om care ne-a ieşit în cale este un italian. Fiorenzo. Ce faceţi aici?

Fiorenzo Rista, oenolog: Eu sunt italian, dar m-am românizat. Sunt aici din ’98 şi produc vin. Sunt oenolog de meserie şi mă ocup de toate produsele, de struguri şi vinificare, până la îmbuteliere, la crama noastră.

– Noi am ajuns aici pentru că crama este refăcută cu ajutorul fondurilor europene şi îmi povesteai mai devreme că şi la partea de producţie, în ceea ce înseamnă investiţiile în vie, tot fonduri europene se folosesc. Cum decurge tot procesul acesta?

Bani europeni pentru replantarea viilor

– Da, e corect. Pentru partea viticolă există un program care se cheamă reconversie, care permite să replantezi plantaţiile care au ajuns la maturitate şi trebuie refăcute. Şi te ajută. Faci un proiect, cu toată documentaţia necesară, apoi primeşti banii de la fonduri europene. Şi rambursarea e cam 75% la plantaţia de viţă de vie din totalul cheltuielilor efectuate. Bineînţeles, se controlează tot, dacă ai declarat 4 hectare jumătate, se vine, se măsoară, se vede ce ai plantat, totul este controlat şi apoi primeşti banii, o parte din ceea ce ai cheltuit.

Crama de 2,5 milioane de euro

Pentru crame, idem. Programul este altul, noi cu această cramă, care a fost una veche de la Vin-alcool Prahova, deci o firmă de stat, am achiziţionat-o şi apoi am accesat fonduri europene prin programul FEADR, care în 2012, când am început construcţia, până în 2014, când am terminat-o, era în derulare. Toată modernizarea, toată refacerea, partea tehnică, utilajele, tot, butoaie, tot ce trebuie şi refacerea clădirii, repararea clădirii, toate au costat rotund 2,5 milioane de euro.

– Şi fără banii aceştia aţi fi putut să faceţi tot ce aveţi în momentul acesta aici?

– Noi aici avem partener principal o firmă foarte mare din Italia, se cheamă „Marchizul Antinori” şi care sigur că puteau să facă toate aceste reparaţii cu banii proprii.

– Deci chiar şi o familie bogată din Italia a apelat tot la fonduri europene.

– Da, pentru că mi se pare normal. Aceste fonduri europene s-au dat nu doar în sectorul viticol, oenologic, dar şi în alte sectoare, deci este normal, este corect să le accesăm, pentru că te ajută şi îţi permit să faci o investiţie mai mare, rambursată la jumătate, ceea ce este foarte util. Nu numai noi, dar multe altele, aproape toate cramele din România care au apărut din 2000-2002 încoace, au fost ori refăcute de la zero, ori recondiţionate, cu ajutorul fondurilor europene şi asta este ceva pozitiv, pentru că a permis această dezvoltare şi se ajuge la vinuri pe care le produce orice cramă din România.

Un atu: concurența este luată ca aliat

Ideea de „mi-e bine, ţi-e bine” este perfect pusă în practică de viticultorii de pe Drumul Vinului, care se întinde şi în judeţul Buzău. Se spune că eşti profesionist într-un domeniu atunci când îţi place concurenţa, pentru că ştii că doar aşa poţi să fii mai bun la ceea ce faci. Da, bineînţeles că fiecare cramă este interesată să fie centrul atenţiei. Dar este loc pentru toţi şi atragi mai multă lume dacă întăreşti o breaslă.

Cristina Cileacu: Şi se mai întâmplă ceva acum, tot pozitiv, toate aceste crame cumva s-au unit, dacă pot să spun aşa, şi acum oricine poate să vină şi să urmeze acest traseu al vinului, nu doar în judeţul Prahova, în toată România, pentru că România produce foarte mult vin. Nu-i aşa?

Dealu Mare, regiunea viticolă cu cele mai multe crame

Fiorenzo Rista, oenolog: Da. În România, în afară de zona carpatică, adică munte, să fii în nord, în sud, est, vest, se produc vinuri, în podgorii diferite. Noi suntem în zona sudică, în Muntenia, ca regiune geografică, nu administrativă şi mai precis, la Dealu Mare. Dealu Mare, din toate podgoriile din România, este regiunea viticolă cu cele mai multe crame şi cu suprafaţă de vie mai mare. S-a creat aici în Dealu Mare o asociaţie de producători viticoli, care, în principal, când s-a creat această asociaţie, era pentru a decide puţin caietele de sarcini, cum se fac vinurile, să reglementăm puţin producţia din partea tehnică. Acum, că această parte s-a rezolvat, toate cramele din asociaţie vor să dezvolte turismul. Noi, din crama noastră, deja din start, când am reconstruit, recondiţionat crama aceasta ne-am gândit deja la un traseu turistic, pentru că de mult facem turism şi primim vizitatori. Dar, acum avem iniţiative comune şi lumea într-o zi, poate vizita în mod organizat, nu o singură cramă, dar două, trei, patru crame. Sunt şi multe alte firme lângă noi, care nu produc vin, dar au spaţii de cazare. Şi ei vor să intre în asociaţie pentru a permite unui turist care vrea să vină să viziteze o cramă, degustă vin, să doarmă şi nu toate cramele au posibilitatea de a cazare.

Turism printre vița-de-vie

Deja primele iniţiative importante au fost făcute în august anul trecut, cu „Evadare-n Dealu Mare”, deci, crame împărţite în trei patru trasee, autocare organizate şi lumea a început să vadă ce este aici. Apoi, în fiecare ultimă sâmbătă a lunii, tot prin asociaţie, cramele din Dealu Mare sunt deschise şi pot să vină turiştii şi avem mai multe în minte şi le derulăm încet-încet, ne-am unit şi noi şi va fi un exemplu bun şi pentru alte podgorii.

De exemplu, mai este o asociaţie la Drăgăşani, au început şi ei să facă târguri împreună, un singur stand cu spaţii diferite pentru fiecare cramă, dar apoi s-a pierdut un pic, nu ştiu ce s-a întâmplat. Sper ca exemplul din Dealu Mare va fi un exemplu bun pentru tot restul de podgorii din România. Pentru că sincer, eu vă zic, că sunt aici din ’98, cum am zis, dar din anii 2000, până în prezent s-a revoluţionat toată producţia de struguri şi de vin şi acum, orice podgorie, orice cramă se vizitează de către un turist român sau străin va găsi vinuri bune.

Nu avem nimic de invidiat acum la colegii noştri din Spania, din Franţa, din Italia, din Lumea nouă şi noi putem să punem în valoare potenţialul pământului din România şi viţa-de-vie. Sunt excepţionale!

Drumul vinului unește județe și comunități

Cristina CileacuOana, am o hartă pe care mi-ai dat-o tu şi care este harta judeţului Prahova.

Oana Constantinescu, secretar APDT Prahova: Este harta turistică a judeţului Prahova.

– Dar ce ne interesează pe noi este verso-ul acestei hărţi, vedem Drumul Vinului.

– Este harta turistică a porţiunii de Drumul Vinului din Prahova, pentru că el se extinde în Buzău.

– Spune-ne puţin ce este pe Drumul Vinului, despre ce este vorba, ce fac turiştii, pentru că de regulă lumea se duce la munte.

–  Este cam împământenită ideea că da, Prahova înseamnă automat numai Valea Prahovei, dar pe Drumul Vinului s-a dezvoltat foarte mult partea de infrastructură şi partea de crame, de exemplu în anii 2000 erau până în 10 crame, acum sunt peste 20. Mai departe de atât avem obiective turistice  – mănăstiri restaurate cu fonduri europene, pe lângă asta există acum şi spaţii de cazare pentru turişti, care înainte nu erau foarte multe, restaurante, activităţi sunt foarte multe şi se practică foarte mult cicloturismul în zonă.

Conceptul de Drumul Vinului din zona noastră a fost un proiect pe fonduri europene, scris şi implementat de către UAT Valea Călugărească, ei s-au ocupat de această zonă. Consiliul Judeţean Prahova a fost un mare promotor al acestui traseu turistic. Prin intermediul Consiliului Judeţean Prahova, care este membru fondator în asociaţia noastră, am promovat şi noi acest circuit turistic.

Vinuri românești de calitate internațională

Vinul de calitate nu se obţine uşor, trebuie să studiezi şi să lucrezi până când ajungi la forma lui cea mai bună. România are o istorie de producţie viticolă, care într-o vreme începuse să apună. Banii europeni au făcut lumină şi în acest caz, însă talentul oamenilor, chiar dacă ei sunt şi din alte ţări, este cel care transformă un pahar de vin într-o experienţă memorabilă.

Cristina CileacuSă ajungem un pic la meseria de bază pe care o aveţi şi anume cea de oenolog. Ce vinuri faceţi aici şi cât este de dificil să le produceţi? Sau cât e de simplu?

Fiorenzo Rista, oenolog: Pentru mine este destul de simplu, dar a fost mai dificil începutul, pentru că am avut curiozitatea să descopăr soiuri autohtone cultivate în România. Atunci când le-am descoperit, nu le cunoşteam bine, ce calităţi au, cum trebuie verificat şi cum trebuie muncit în vie, pentru că să ne aducem aminte: vinurile care sunt în sticlă înseamnă finalul, dar totul porneşte de la plantaţia de viţă-de-vie.

Românii, meseriași în vie și în cramă

– Este această dilemă în lumea producătorilor şi a consumatorilor de vin. Ce dă gustul vinului: pământul sau strugurii?

Fiorenzo Rista, oenolog: Este un ansamblu. Gustul vinului este dat de terroir. Este un cuvânt preluat din limba franceză, care înseamnă pământul, tipicul lui, structura, cum este format, nu intrăm în detalii, clima, deci cantitatea de lumină, soarele, ploi, toate elementele climaterice, dar cel mai important element din terroir sunt oamenii, oamenii care muncesc în podgoria respectivă, care ştiu cum trebuie să facă meserie şi în vie şi în cramă.

Aşa am găsit eu, când am venit în 98 în România. Toate persoanele cu care am colaborat şi am muncit, inclusiv cei care munceau în vie ca muncitori nespecializaţi, ştiau perfect cum se cultivă, cum se taie, cum se face lucrarea din vie, pentru că în România viţa este cultivată…o-ho, de mult timp.

Turiștii, tot mai tineri

– Vinul în sine are în spate foarte multe poveşti, un vin nu este doar un lichid dintr-o sticlă, exact cum ne povesteaţi. Au românii o cultură a vinului, din ceea ce vedeţi aici, dintre turiştii care vă vizitează?

Fiorenzo Rista, oenolog: Cu siguranţă, da. Turiştii care sunt un pic mai în vârsta ştiu despre vinuri. Bine, poate că au o idee rămasă despre cum erau, cunosc un anumit tip de vin, dar înţeleg când se vorbeşte de un vin. În schimb, ce-mi place mie este că în ultimul timp majoritatea oaspeţilor noştri au fost persoane foarte tinere. De la 20-25 până la 30-35 de ani. Şi din ei, unii, chiar dacă sunt tineri, s-au informat. Acum suntem în era internetului şi nu este dificil să te informezi, să citeşti, dacă eşti pasionat să deguşti un vin. Dar apoi, când vezi şi crama unde este făcut, atunci îţi dai seama ce este pasiunea pentru vin şi le place, le place mult.

Cum se degustă corect un vin

– Ne arătaţi cum se degustă corect un vin, pe care îl alegeţi dvs?

– Da, cu plăcere mare. Cum se degustă un vin. Prima fază este să desfacem sticla, dacă nu, nu degustăm nimic. Cele mai multe capişoane de vin au o limbuţă aici care te ajută să desfaci capişonul. Se scoate capişonul, restul rămâne, înfrumuseţează sticla. Apoi se scoate dopul, sticla nu se învârte.

– Şi de ce nu se învârte sticla?

– Pentru că aşa e tehnica. Sticla rămâne oprită şi se învârte tirbuşonul. Se înfiletează, dar nu de tot, ca să nu găurim dopul pe partea cealaltă, să nu cadă nişte firmituri de dop în vin. Apoi tirbuşonul are două trepte. Prima treaptă ridică dopul la jumătate şi cu a doua, ai scos dopul. Simplu. Apoi miros dopul, ca să văd că nu sunt probleme cu efecte de dop, care se poate întâmpla, dopul este o chestie naturală, e coajă de la stejar, plută şi atunci uneori poate să dea nişte gust de dop la vin, dar el miroase.

– A ce miroase?

– Miroase a vin şi e curat. Mirosul de dop este imposibil să fie descris. Trebuie să dai de el, apoi nu-l mai uiţi.

–  Este un soi de lemn putrezit aşa, nu?

– Da, nu se poate descrie în cuvinte. Şi sperăm să nu prinzi niciodată. Apoi punem acest lucru, care este un antipicurător. Adică, când se toarnă vinul, poate să se prelingă o picătură. Atunci pot să folosesc un şerveţel, dar cu antipicuratorul, când cineva serveşte vinul…

– Şi cât se pune?

– Se pune cam atât, până la curbura paharului, când se degustă. Când se bea, se poate pune şi mai mult. După ce se toarnă vin în pahar, noi acum am ales un vin roşu, o Fetească neagră, din 2018, din plantaţiile noastre. Plantaţiile din care fac această fetească sunt în zona Urlaţi, Ceptura, Valea Orlei, judeţul Prahova. Şi fiind un vin roşu, când se toarnă în pahar trebuie mereu să fie un pahar mare, ca un balon, pentru că vinul roşu are nevoie, înainte de a fi degustat, să prindă un pic de aer să se oxigeneze un pic. Pentru a exprima la maximum aromele, are nevoie de un pic de timp. Cum vedeţi, sticla este şi un pic mai rece, am ţinut-o un pic în frigider. Pentru că e vară, este un vin cu 14,5 grade alcool şi dacă este un pic mai rece e mult mai plăcut să-l deguşti şi se apreciază mai bine aromele. După ce a stat un pic, se ia paharul, dar nu de corp.

– Nu este cognac, da.

– Nu e cognac, se ia de partea de picior şi apoi se învârte un pic.

– Şi asta se face tot pentru oxigenare?

– Tot pentru oxigenare, să prindă un pic de aer aşa. Apoi, prima examinare. Acum masa e maro, luăm un şerveţel alb şi observăm culoarea. Iată un vin din 2018, culoarea lui este foarte închisă, un roşu rubiniu închis, cu reflexe bordeaux, denotă că nu e un vin încă învechit, pentru că un vin cu mai mulţi ani, în partea asta, la limita paharului, la unghia vinului cum se zice, devine un pic mai cărămiziu. Aceasta în schimb este purpurie, încă foarte fresh. Apoi se observă un pic aceste lacrimi.

– Da, cum se scurge vinul pe pereţii paharului.

– Acesta nu este vin, este un alcool din vin, care se cheamă glicerină, care se formează în timpul fermentării alcoolice. Şi glicerina, cu cât un vin are tăria alcoolului mai mare, are mai multă glicerină. Ea este importantă pentru un vin, pentru că este un alcool compus chimic, dar cu gust dulce. Şi atunci devine vinul catifelat, rotund şi plăcut şi nu devine astringent, adică nu ţi se face gura pungă, cum se zice în termeni populari. După ce am făcut examenul vizual, trecem la celălalt simţ al nostru, care este nasul.

– Olfactiv.

– Olfactiv. Punem aşa nasul şi începem să simţim aroma de la acest vin. Acum nu vreau să intru în detalii, cum se simte, cum e, cum nu e. În general, Feteasca neagră, caracteristica ei, şi aici în gama noastră de bază, dacă nu este învechit, maturat prea mult, vreau să emane arome de fructe, tipică pentru Fetească. Cireşe, vişine, prune, fructe roşii, aceasta este tipic pentru Feteasca neagră.

– De ce miroase vinul a fructe roşii?

– Pentru că şi strugurii sunt fructe şi substanţa colorantă a vinului, care este conţinută în pieliţă, aminteşte de cireşe sau prune. Asta şi cu alcool, pentru că această culoare este extrasă cu alcool, aminteşte puţin de vişinele pe care le scoţi din vişinată, ai scos licoarea şi rămân vişinele în damigeană, un pic Feteasca are această senzaţie. Apoi şi aroma florală, condimente.

V-am povestit nu neapărat ce se simte în paharul acesta, ci v-am povestit caracteristica Feteascăi negre. Asta nu am stabilit-o eu, este stabilită prin studii, prin multe degustări din partea comisiilor de specialitate. Pentru a fi o Fetească neagră tipică, trebuie să se simtă aceste arome. Apoi, dacă cineva le simte, bine, dacă nu, simte o aromă plăcută.

Apoi, după examenul olfactiv, se trece la examenul gustativ. Se ia paharul… sorbituri, ambianţă.

– Deci nu se înghite imediat vinul, se plimbă prin toată gura, nu?

– Eu deja am greşit, dar trebuia să vorbesc. În final se înghite. Ideea e că atunci când cineva începe să deguste un vin, limba noastră are papile gustative care simt, care sunt poziţionate diferit. Pe vârful limbii, de exemplu, se simte senzaţia de dulce. Apoi, lateral se simte aciditatea vinului. Apoi, trebuie să-l ţii, plimbi prin gură, pe toată limba şi pe bolta palatină, pentru a simţi cum e corpolenţa, ce structură are şi când îl ţii acolo, pricepi şi dacă este sărat. Apoi, la final îl înghit şi când l-ai înghiţit, trebuie să fii atent la post-gust. Asta înseamnă după ce a curs pe gât, la capătul limbii sunt papilele care simt senzaţia de amar. Acesta nu lasă senzaţia de amar, deci e un vin echilibrat. Şi când vinul se ţine în gură, ai văzut că eu am inspirat un pic împreună cu el aer, pentru că inspirând aer trece oxigen prin vin, care leagă aromele şi atunci teoretic, aromele pe care le-ai simţit întâi la examenul olfactiv, le resimt şi cu examen gustativ, pentru că se readuc la nas şi confirmă ce ai simţit tu.

Cea mai veche metodă de făcut vin

Rămânem pe Drumul Vinului, dar schimbăm crama. Ajungem într-un loc unde producţia de vin se face după cea mai veche metodă din lume: se folosesc amforele de ceramică.

Cristina CileacuSuntem într-o cramă tot de pe Drumul Vinului din judeţul Prahova şi vedem nişte amfore uriaşe. Presupun că acolo se face vinul.

Vasile Ghimpu, somelier: Da, aici se face vinul. Iar metoda de vinificaţie este cea mai veche din lume. Se folosea acum aproximativ 8000 de ani, în Georgia. Noi am preluat vechea metodă, am rafinat-o şi am reuşit să o ducem la un nivel foarte înalt. Tocmai rezultatul îl aveţi lângă mine.

– Care ar fi diferenţa dintre Feteasca neagră de aici şi Feteasca neagră din zonă?

– Aici este o chestie foarte importantă. Dvs. vă aflaţi exact în centrul Dealului Mare, în templul feteştii negre. Avem cea mai mare plantaţie de Fetească neagră, la ora actuală, în Dealu Mare, cca 100 de hectare şi am dus-o la un nivel foarte bun, iar acest vin vine dintr-o viţă-de-vie, care la ora actuală este patrimoniu de Fetească neagră din Dealu Mare, care acum are aproximativ 70 de ani. A fost plantată în anii 50, nu ştim exact când, dar în anii 50 a fost. O viţă-de-vie cu vârstă înaintată. E minunat să colaborăm unii cu alţii, gândiţi-vă că vă aflaţi în cel mai important loc al Dealului Mare. Într-un arc de 10 km, în stânga şi-n dreapta în jurul nostru, sunt aproximativ 15 crame de nivel foarte mare. Cum să nu colaborăm unii cu alţii? În plus, chiar aici în Dealu Mare cred că a fost făcută prima asociaţie de producători de vin, Asociaţia Dealu Mare.

– Şi nu a existat mentalitatea aceea că dacă clienţii vin la mine la cramă să nu vină şi la dvs?

– Aici cred că nu, pentru că doar aşa putem creşte regiunea, doar aşa putem să ne aducem oameni din ce în ce mai mult, arătându-le ceea ce putem face împreună.

Feteasca neagră de la fostul conac al Principelului Nicolae, un vin de aur

Fostul conac al Principelui Nicolae, fratele lui Carol al II-lea, a fost refăcut şi acum turiştii se pot bucura aici de experienţa retrăirii istoriei, dar şi de degustarea unui vin dublu premiat cu aur. De data aceasta, investiţia a fost făcută cu bani privaţi. Chiar şi aşa este nevoie de bani europeni, ca să se dezvolte mai rapid turismul oenologic şi în România, aşa cum este în alte ţări care produc vin bun.

Cristina Cileacu: Vorbim chiar cu proprietarul cramei, pentru că este o investiţie privată, la care au ajutat destul de puţin, de data aceasta, fondurile europene.

Virgil Mândru, proprietar cramă: Nouă ne place să vorbim despre vinuri, despre frumuseţea vinului, despre gusturile vinurilor, despre frumuseţea metodelor de vinificaţie, pentru că în fiecare an construim ceva, în fiecare an creăm un vin. Mie îmi vine partea asta mai dificilă, în care să încercăm să arătăm şi cum s-a ajuns aici şi cât de greu ne este în fiecare zi, pentru că noi ca investitori în zona asta de viticultură, eu vorbesc din punctul de vedere al cramei noastre, este foarte important să ajungă un mesaj în zonele de unde se hotărăsc lucrurile, pentru că noi în momentul acesta nu avem nicio formă de sprijin pentru turismul viticol. Avem vinuri, avem vie, avem un soi naţional care este Feteasca neagră. Ce uşor ar fi ca unul dintre obiectivele guvernului să fie promovarea soiului românesc Feteasca neagră. Vin la noi în vizită foarte mulţi turişti şi străini, majoritatea, pentru că zona Dealu Mare a devenit o zonă turistică. Chiar dacă nu este trecută nicăieri ca zonă turistică, noi suntem o zonă turistică.

–  Şi a devenit turistică pentru că?

– Pentru că noi ne-am organizat singuri şi am reuşit să facem fiecare dintre noi un loc în care să primim oaspeţii, un loc în care să facem degustări de vinuri, un loc în care să se cazeze, să stea la noi, pentru că vă spun, sunt ţări, Franţa de exemplu, unde câştigurile din oenoturism sunt mult mai mari decât câştigurile din vin. Noi încă suntem la început, acum este momentul ca statul să încerce să se implice pentru a face din acest sector, un sector prioritar. Este foarte important pentru noi să fim sprijiniţi. Noi nu avem posibiltatea să facem investiţii mari. Facem investiţii mici, de obicei sunt crame boutique, crame mici, cu câteva locuri de cazare.

Sunt proiecte europene în toate sectoarele economiei, peste tot, chiar şi în vinificaţie, pentru crame mari, pentru replantări s-au folosit fonduri europene, foarte bine, dar pentru partea aceasta de oenoturism nu sunt deloc. Este clar că noi avem nevoie de o axă pentru oenoturism, este clar că atât timp cât există în toate sectoarele, de ce să nu existe şi în turismul viticol, pentru că turismul viticol, clar, orice ban investit în turismul viticol se înmulţeşte imediat. Este atât de uşor, atât de uşor de urmărit, atât de uşor pentru că tu ce faci cu banii? Construieşti hoteluri, pensiuni, săli de degustare, săli de prezentare şi atragi oameni să vină la tine. Să ne gândim simplu. Acum 10 ani dacă venea un prieten de-al nostru din străinătate şi mergeai la Bucureşti la un restaurant şi comandai o sticlă de vin, ţi-era foarte frică să nu nimereşti un vin prost. Acum te duci la restaurant şi când desfaci o sticlă de vin românesc, toată lumea face wow! Chiar aveţi astfel de vinuri?

Cum s-ar putea face minuni în România

– Ce aţi făcut din fondurile europene pentru afacerea pe care o aveţi?

– Aici, în zona de turism n-am putut să accesăm absolut nimic, dar pentru zona de vie noi am reuşit să folosim bani europeni şi ne-au prins foarte bine pe zona de replantări, am reuşit să replantăm toată via, şi astăzi avem o vie foarte performantă, modernă, cu pragul perfect de raport calitate şi cantitate. Ne-a ajutat foarte mult, a fost un program extraordinar de bun şi cred că mai este, eu nu-l mai folosesc pentru că am reuşit să-l finalizez acum câţiva ani, suntem printre fericiţii care am reuşit să replantăm tot.

– Şi a fost complicat să accesaţi fondurile?

– Nu, acesta nu a fost complicat deloc, a fost foarte uşor, a fost simplu şi aşa ar trebui să fie toate fondurile europene.

– Şi ce sume aţi accesat la momentul respectiv?

– Sunt în jur de 300 de hectare de vie, am reuşit să replantăm, cred că undeva în jur de 12 mii de euro pe hectar au fost fondurile europene, foarte-foarte bine, adică am reuşit cu bani, cu susţinere europeană, de asta spun că susţinerea europeană poate să dezvolte un sector foarte puternic. Vă povesteam de calitatea vinurilor din ziua de azi. Sunt legate de investiţiile făcute în acest sector. Dacă am reuşi să direcţionăm şi către industria turismului viticol eu, cred că în 10 ani s-ar observa minuni în ţara asta.

Drumul Vinului, fără risc de plictiseală

Şi totuşi, dacă mergi prin atât de multe crame nu devine repetitivă experienţa pentru un turist? Până la urmă este vorba despre degustări de vinuri peste tot. Asta doar la prima vedere, pentru că o privire mai atentă va descoperi că nicio experienţă nu se compară cu alta.

Cristina Cileacu: Pe Drumul Vinului, în judeţul Prahova, o altă cramă, a treia pe care o vizităm în acest traseu. Care este diferenţa între ce putem face într-o parte sau alta, pentru că până acum am văzut două crame care ne-au explicat că sunt specifice. Ce are specific această cramă?

Bogdan Anghel, manager cramă: În primul rând, specifice sunt soiurile fiecărei crame în parte, specifice sunt vinurile şi specifice sunt locurile pe care cresc aceşti struguri. Într-un fel creşte Feteasca neagră la Licorna, într-un fel creşte Feteasca neagră la Vitis sau la Tohani. Ele sunt total specifice zonei, sunt microclimate în Dealu Mare care fac ca vinul să fie diferit. La asta se adaugă şi faptul că oenologii sunt total diferiţi şi ajungem să avem două vinuri din acelaşi soi, la două crame care sunt vecine, care n-au nicio treabă unul cu celălalt.

„Sfânta Treime” de pe Drumul Vinului

– Îmi spuneai despre Sfânta Treime, deci o să-ţi repet vorbele ad litteram, ce înseamnă această Sfântă Treime?

– Sfânta Treime sunt cele trei feluri de vin roşii, care sunt emblema cramei şi ele sunt Merlot, Cabernet şi „Sfântul Duh”, care este Feteasca neagră.

– Acum spune-mi şi ce nu puteţi oferi.

– Ceea ce nu putem oferi momentan sunt toate condiţiile pe care le cere un turist într-o zonă turistică din România. Încă trebuie să lucrăm la zona de cazare, trebuie să lucrăm la zona de mâncare-restaurant, cu excepţia degustărilor nu prea mai sunt şi altfel de atracţii, sunt câteva muzee de vizitat sau câteva monumente istorice de văzut.

– Cât de complicat a fost să vă convingeţi între voi că este mai bine să lucraţi împreună?

– Spre surprinderea mea, mă aşteptam să fie destul de complicat. Nu este atât de complicat, pentru că a fost un fel de cumul de factori. Anul trecut a luat naştere Asociaţia Dealu Mare, scopul ei principal a fost dezvoltarea ideii de DOC (denumire de origine controlată) Dealu Mare, cumva să ne deosebim de celelalte DOC-uri româneşti, în caz că nu ştiaţi România are 8 DOC-uri, Dealu Mare este unul dintre ele şi am încercat să creăm ceva care să arate consumatorului că suntem un DOC mai interesant şi mai apetisant pentru el.

„Produsele contrafăcute care imită produse cu indicație geografică europeană sunt în toată lumea, de aceea protecția indicației geografice este un lucru foarte important pentru producătorii și fermierii noștri, pentru distilerii și producătorii de băutură din Europa”, explică Iuliu Winkler, europarlamentar.

O familie mare

Banii europeni investiţi în Drumul Vinului au fost accesaţi şi de companii mari de producţie, nu doar de cramele mai mici. De ce? Pentru că dacă Uniunea Europeană pune la dispoziţie fonduri pentru dezvoltare pe anumite direcţii, ar fi total ineficient să nu profiţi de ei.

Cristina Cileacu: Via în care suntem aparţine unei companii foarte mari, dar cu toate acestea, această companie a ales să facă şi investiţii cu fonduri europene. De ce?

Bogdan Negraru, manager viticultură: Compania, începând cu anul 2007, a iniţiat un proiect de investiţii europene, prin programul SAPARD, prin care a fost replantată o suprafaţă de 22 de hectare, cu soiurile Fetească neagră şi Merlot şi totodată au fost făcute investiţii şi în parcul de maşini şi utilaje agricole, care erau necesare desfăşurării activităţii. Au fost achiziţionate tractoare, utilaje viticole şi o maşină de recoltat, la acea vreme, care ne-a facilitat foarte mult procesul de recoltare în campania de recoltat, în condiţiile în care ştim foarte bine că forţa de muncă este deficitară în agricultură şi nu numai. Investiţiile au continuat în 2011, tot pe fonduri europene, printr-un program de reconversie şi restructurare a soiurilor, a fost plantată o suprafaţă de 44 de hectare în altă regiune. S-a urmărit creşterea calităţii producţiei, în primul şi-n primul rând, prin plantarea de soiuri cu un potenţial genetic ridicat, cu clone de o valoare deosebită, soiurile au fost plantate în funcţie de cerinţele consumatorilor noştri şi a pieţii în general, bineînţeles.

La soiurile roşii avem Cabernetul sauvignon, Feteasca neagră, avem Pinot-ul noir, Merlot, Shiraz, iar la soiurile albe, Feteasca regală, Chardonnay, Viognier, un soi pe care noi l-am plantat în această zonă, prima dată, Pinot-ul gris şi Tămăioasa românească, un soi autohton foarte bine cunoscut de altfel.

– Compania pe care o reprezentaţi este destul de mare şi cu toate acestea aţi ales să faceţi parte dintr-o asociaţie care reprezintă întreaga zonă. De ce această alăturare între o companie foarte mare, care poate şi singură, şi crame boutique, crame mai mici, unde se produce vin, dar în cantităţi mai reduse?

– Asocierea este benefică pentru toţi producătorii din zonă, ajută la dezvoltarea zonei, în ultima perioadă s-a dezvoltat turismul rural, oamenii au venit să viziteze cramele din zonă. Și vor să îşi dezvolte gusturile. Prin investiţiile făcute pe fonduri europene a fost urmărită creşterea calităţii producţiei, s-a urmărit aplicarea unei tehnologii avansate, a fost aleasă o distanţă de plantare care să permită o aerisire mai bună a plantelor şi să facem în acelaşi timp tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, mai eficace.

Sursa: Digi24

Daca ti-a placut, distribuie acum!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Alte articole care te-ar putea interesa...
LEAVE A COMMENT

X
×

Dă-ne un like pe Facebook

Facebook
error: Continutul este protejat!
Închide
Închide