Când au fost folosite pentru prima dată armele chimice

Germanii au fost primii care au utilizat un gaz toxic drept arma pentru distrugerea inamicului.

Pe 22 aprilie 1915, adversarii din Primul Razboi Mondial, Germania si Franta, se aflau unul in fata altuia in Ypres, in partea de nord-vest a Belgiei. Orasul era asediat de nemti, care nu reuseau sa se impuna si sa cucereasca citadela. In noaptea zilei de 22 aprilie 1915, germanii decid sa arunce in lupta o arma fatala: gazul toxic, potrivit Deutsche Welle.

Ei elibereaza in atmosfera 180 de tone de clor lichid. In cateva minute se formeaza un nor imens de culoare galbena care, purtat de vant, este dus spre pozitiile franceze.

Cand norul de clor a ajuns la inamic, aici se produce o tragedie imensa. Cu fetele rosii, aproape orbi si sufocati, soldatii francezi agonizeaza. 3.000 de oameni se sufoca din cauza gazului toxic, alti 7000 supravietuiesc, ramanand insa cu sechele grave.

„De aici incolo, stiinta si-a pierdut nevinovatia”, spune istoricul Ernst Peter Fischer si continua: „Pana atunci, telul stiintei era acela de a imbunatati conditiile de viata ale oamenilor, dar, deodata, ea a creat conditiile de distrugere a vietii umane”.

Cum au inceput sa fie utilziate armele chimice

Chimistul german Fritz Haber este cel care a descoperit efectul clorului lichid, care putea si folosit ca arma strategica in razboaie. El este considerat a fi primul om de stiinta care isi pune cunostintele in slujba armatei. „Dupa succesul din Ypres primeste gradul de capitan in armata germana”, spune Fischer.

Haber a descoperit o serie de lucruri privind utilizarea clorului: este un gaz cu grad inalt de toxicitate, care se concentreaza la inaltime mica deaupra solului, datorita densitatii sale foarte mari.

El stia ca clorul irita mucoasele, producand dificultati in respiratie, tuse, voma, sufocare si, in final, moarte. In plus, clorul era destul de ieftin, fiind un deseu al industriei chimice.

Istoricul Fischer spune ca, in acea vreme, si alte state au incercat sa sintetizeze un gaz toxic cu potential distructiv, dar numai germanii au reusit pentru ca aveau o industrie chimica mult mai dezvoltata. Atacul germanilor de la Ypres a fost infractiune de razboi.

Conventia de la Haga, din 1907, a interzis folosirea „otravurilor sau armelor chimice” in conflicte armate, chiar daca in acele vremuri se avea in vedere „otravirea apei sau a solului si folosirea de sageti otravite”. Pana atunci niciun gaz otravitor nu fusese folosit pe campul de lupta.

Fritz Haber a ajuns un exemplu de urmat nu numai printre germani. De-atunci, toate statele implicate in razboi au inceput o cursa nebuna pentru descoperirea celor mai bune arme chimice cu potential militar. In 1918, Fritz Haber primeste Premiul Nobel pentru Chimie, pentru sintetizarea amoniacului.

Francezii si englezii au experimentat si ei folosirea a diverse gaze toxice. S-a ajuns la folosirea unor gaze toxice, precum fosgen si iperita, care, de cele mai multe ori, erau folosite in combinatie.

EIn timpul Primului Razboi Mondial a inceput era armelor chimice, Germania devenind lider in domeniu. Concernul german BASF producea inca din timpul razboiului gaz toxic in cantitati impresionante.

Sursa dir.org.ro