Atunci când auzim numele Iisus, automat ne vine în minte o icoană sau o imagine a Mântuitorului. După cum ne învață Biblia, El este Fiul lui Dumnezeu, însă care este semnificația numelui lui Iisus Hristos, de unde provine și ce înseamnă acest nume. Ei bine, veți afla toate aceste lucruri în rândurile articolului de mai jos.

De unde provine și care este semnificația numelui lui Iisus Hristos

După cum bine știm, Mântuitorul este numit, în Sfintele Evanghelii, Iisus Hristos. În caz că nu știați deja acest lucru, Iisus este numele propriu, iar Hristos este un titlu care face referire la originea și misiunea Mântuitorului.

Numele „Iisus” se trage din „Iesuah”, care înseamnă „Mântuitorul”, „Dumnezeu mântuiește” sau „Domnul este mântuirea”. Se spune că un înger i-a dezvăluit acest nume lui Iosif în vis spunându-i: „Maria va naște Fiu și-I vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcate” (Matei, 1, 21).

Semnificația numelui lui Iisus Hristos

Pe de altă parte, din Sfânta Evanghelie după Luca aflăm că Sfânta Fecioară a primit porunca de a-L numi pe Mântuitor Iisus: „Iată vei zămisli și vei naște fiu, căruia îi vei pune numele Iisus. El va fi mare și va fi chemat „Fiul Celui Preaînalt“. (Lc. 1, 31).

În schimb, „Hristos” este traducerea în limba greacă a cuvântului din ebraică „Masiah”, care înseamnă „Unsul”, potrivit crestinortodox.ro. Pe vremea Vechiului Testament, atunci când primeau funcțiile, regii și arhiereii lui Israel treceau prin ritualul „ungerii”.

Aceștia erau unși cu untdelemn sfințit și erau numiți „unșii lui Dumnezeu”. Odată cu ungerea, ei primeau și daruri speciale din partea lui Dumnezeu, necesare pentru a-și putea duce misiunea la bun sfârșit. Era ca un fel de revărsare a Duhului Sfânt peste acei oameni. Iisus se identifică cu „Unsul Domnului”. „Mesia, pe Care Duhul L-a uns sa propovăduiască mântuirea”. (Luca 4, 18).

Fiul Omului

Mântuitorul Iisus Hristos s-a numit pe Sine „Fiul Omului”, pentru a arăta că a luat ființă din Fecioara Maria la fel ca și oamenii: „Adevăr, adevăr vă spun: de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și pogorandu-se peste Fiul Omului” (In 1, 49-51). Așadar, Mântuitorul nu s-a pogorât din cer cu trup, ci l-a luat de la Maica Domnului pentru a elibera firea omenească de stricăciune, mai scrie sursa citată anterior.

Cu toate acestea, chiar dacă s-a numit pe Sine „Fiul Omului”, trupul său nu a fost supus stricăciunii, fiind unit cu firea dumnezeiască. Pentru o lungă perioadă, cercetătorii au văzut în „Cel vechi de zile” pe Dumnezeu Tatăl. Cu toate acestea, în Apocalipsă, Fiul Omului este reprezentat ca fiind bătrân: „capul Lui și parul Lui erau albe ca lâna albă și ca zăpada“.

Însă, textul: „Am privit în vedenia de noapte și, iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului și El a înaintat până la Cel vechi de zile și a fost dus în fața Lui”, nu se referă la o întâlnire dintre Fiul și Tatăl Ceresc. Acesta trebuie intitulat ca fiind o întâlnire între cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos, adică cea omenească și cea dumnezeiasca (Cel Vechi de zile).

sursa: stiri din lume.ro